"despre tine... 
n-am mai scris despre tine 
de luni bune, 
cum mai ești? 
mai iubești? 
te-am văzut  
aseară,
știi? parcă era prima oară 
sau  
a mia oară 
când mă îndrăgostesc de tine 
râzând,
m-ai văzut, ai plecat 
ca de fiecare dată, 
nu ţi-a păsat 
că eu, exact 
ca la-nceput 
te-am privit 
ca pe singurul om de pe pământ.. 
ce mai faci? 
cum mai ești? 
iarăși pleci.. 
o să-mi lipsești."

where this beauty comes from :)

Ai un loc al tău. N-ai amintiri prea multe iar cele puţine nu-s ale tale să le atingi. Şi totuşi îţi plăcea să visezi, să visaţi împreună, dar alţi paşi merg acum pe urmele pe care le-ai lăsat tu n-ai apucat să le laşi. Ai cuvinte nespuse mii, dar care nu-şi mai au rostul, aşa că taci, le scrii, le arzi, iar apoi zâmbeşti de parcă nu ţi-au stat niciodată pe buze. Nu-i așa că ard?

Dar emoţiile din spatele lor? Cu ele cum rămâne ? Pe ele cum le stingi dacă nu tu le-ai aprins?

Pe ele le păstrezi în secret, să-ţi ţină de cald atunci când o să îţi aminteşti. Le ţii strâns în pumn, destul de încet încât să nu le striveşti. Poate de-asta nici nu le atingi lor obrajii cu mângâierile ce i să cuvin ei, de frică să nu-ţi scape printre degete iubirea.