Probabil că o să fie cea mai dură lecție, dar o să înțelegi la un moment dat că nu merită să lupți atâta timp cât tu ești singurul care o face. Că dacă iubirea și fericirea se împart la doi, atunci și eforturile se împart, tot la doi. Și că uneori, atunci când unul dintre voi a încetat să mai lupte, dar celălalt încă încearcă, nu face decât să amâne finalul. Un final inevitabil. 

Vei înțelege la un moment dat că tot ce e frumos durează doar dacă e reciproc, și că unele momente sunt menite să fie lecții de viață și atât.  Iar unii oameni îți rămân în suflet, dar nu și alături de tine. Pentru că poate au fost cel mai frumos început, și cea mai importantă lecție, dar erau meniți să completeze doar un capitol din viața ta.

 Să-și joace rolul și să plece. 

Să-i iubești cât ai putut tu de bine la momentul respectiv și să-i lași să meargă mai departe. Să știi că datorită lor, acum știi să iubești mai frumos. 

Și să le mulțumești că dacă acum ești un om mai bun, e pentru că drumurile voastre s-au intersectat la un moment dat. 

I hope..

I still can't figure it out.. 

was I never really happy before I met you 

or it's just that 

you took me so high 

that everything before and after you just seems ordinary?

Either way, I wish someone will make you 

at least 10 times happier 

than you made me.

And that means a lot, 

trust me. 

@emaaaaa.m

Dacă..

Dacă ai putea să-i pui o singură întrebare
 omului pe care l-ai iubit cândva, 

care ar fi aceea?

L-aș întreba dacă e fericit. 

Nu m-ar interesa cine îi face diminețile mai frumoase 

sau la cine se gândește acum înainte să adoarmă, 

nici dacă m-a iubit vreodată sau dacă mă mai iubește.

Asta ține ori de trecut, ori de prezent,

 iar pe noi nu ne mai leagă 

nici trecutul și nici prezentul. 

Dar aș vrea să știu că e fericit.

Aș vrea să știu că în sufletul ăla frumos e mereu soare. 

Pentru că asta mi-am dorit mereu. 

Atât. 

@emaaaaa.m 

                        

Scrisoare către omul care mi-a învățat inima să bată în același ritm cu a lui:

Bună, străine. 

Ciudat ce ușor am trecut de la starea asta la "iubitule" și înapoi. N-o să te întreb unde au dispărut toate promisiunile, toate sentimentele; știu exact unde s-au mutat: la ea.

N-o să umplu rânduri cu ură pentru tine sau pentru ea. 

Pentru tine, numai iubire.

Pentru ea, o rugăminte: să aibă grijă de tine mai bine decât am avut eu. Să te iubească frumos. Să nu încerce să te schimbe, ești minunat așa cum ești. 

Nu te urăsc, și nici pe ea.  

Se spune că de la iubire la ură e doar un singur pas. Eu cred că iubirea și ura sunt la poli opuși. 

Pe tine nu te urăsc din prea multă iubire.

Pe ea aș urî-o dacă te-ar răni. 

E ciudat cum prima iubire îți deschide inima, și mai apoi ochii.

Erau atâtea lucruri pe care nu le știam atunci...

Acum știu că iubirea și egoismul se exclud din start. Că dacă iubești o persoană, faptul că fericirea ei te include pe tine sau nu..e doar un detaliu. Și da, doare să-ți dai seama că nu-ți mai ai locul lângă un om alături de care tu încă te simți acasă, pentru că fericirea lui nu mai ești tu.  Dar nu te-am mințit când am zis că aș face orice să te văd fericit. Meriți să fii fericit, așa că am plecat.

Am învățat atât de multe de la tine, prin tine, când te-am pierdut.

Acum vreau un om de la care să am ce învăța, dar care să nu mai plece; și n-o să mint, încă sunt momente în care îmi doresc ca acel om să fii tu. Dar mi-am dat seama că poate prima iubire nu e menită să dureze. Poate că rolul ei e să aducă lecțiile de care ai nevoie. Poate că prima iubire trebuie să te pregătească pentru ultima. Dacă e așa, să știi că mi-aș fi dorit să te întâlnesc mai târziu. Să fii tu ultimul meu început.

Să cresc lângă tine. Să creștem împreună.

Mi-aș fi dorit să nu-mi fii lecție, ci viitor. Să nu te pierd dintr-o prostie, să știu să te țin lângă mine.

N-ai fost tu primul sărut, dar ai fost primul om în ochii căruia mi-am văzut viitorul. Ai fost primul om pe care mi-am dorit să-l păstrez. Singurul care mi-a dat lumea peste cap. 

Știu că și dacă o să-și facă altcineva loc în sufletul meu, locul tău nu ți-l ia nimeni. Doar o dată iubești cu inocența primei iubiri, fără rețineri, iar eu te-am iubit pe tine așa. 

Acum eu mi-am învățat lecțiile, iar tu ești fericit.

Also seen on: http://devorbacutine.eu/7093-2/

Few words story #3.

Don't think for a second
That I gave up on love because you broke me.
I am going to love the right one
So fiercely
You are going to wish it was you.
#fewwordsstory
E.
@emaaaaa.m

Love doesn't go away. Love remains, even when they don't.

Trăim într-o lume care a uitat să mai simtă. Paradoxal, alteori simțim prea mult dar arătam prea puțin. Vrem mereu mai mult, mereu altceva, dar nu ne dăm seama cât de mult conta ceea ce aveam decât după ce am pierdut. Și atunci e prea târziu. Rănim și suntem răniți la rândul nostru, fugim de ceea ce simțim și apoi ne întrebăm de ce simțim un gol pe interior. De ce simțim un gol în loc de suflet. Ne aruncăm dintr-o relație într-alta cu o viteză uluitoare, iar între timp uităm de noi. Avem impresia că ceilalți nu ne oferă ceea ce vrem, dar de cele mai multe ori, nici măcar noi nu știm ce vrem. Așa că uneori încercăm din răsputeri să rămânem acolo unde nu ne e locul. Iar alteori ne găsim locul, dar nu suntem pregătiți, și înainte să ne dăm seama, am pregătit deja sfârșitul deși povestea de-abia a început.

Sunt oameni care îți trec prin viață dar de care nici n-o să-ți mai amintești la un moment dat.

Dar există oameni care rămân aici, chiar dacă au plecat de mult. De cele mai multe ori, oamenii care ți-au intrat adânc în suflet o să rămână acolo, chiar și atunci când nu mai fac parte din viața ta. Chiar și atunci când tu nu-ți mai ai de mult locul la ei în suflet. Și atunci tot ce poți să faci e să le dorești tot binele din lume, pentru că știi că n-o să-i poți urî vreodată, deși plecarea lor ți-a făcut rău.

Clișeele sunt cele care dor. Sentimentele, dacă au existat cu adevărat, n-o să treacă peste noapte. Iar iubirea nu dispare niciodată. Doar se tranformă. Și exact așa îți vei da seama dacă a fost iubire. Dacă peste ani, când te vei gândi la el, tot ce o să îți provoace gândul asta va fi silă, atunci să știi că nu l-ai iubit. Dacă n-o să mai simți nimic frumos când o să auzi de el, să știi că ce-ai simțit atunci n-a fost iubire. Iubirea e mereu frumoasă.

Nu trebuie să uiți, dar într-o zi vei reuși să-ți aduci aminte fără să doară. Va veni și vremea când te vei trezi în fiecare dimineață fără să-ți fie el primul gând. Și atunci îți vei da seama că la tine în suflet mai e loc și pentru alți oameni, deși uitasei de mult asta.

Iar într-o zi, omul de lângă tine va fi cea mai clară dovadă că tot ce ai avut înainte nu trebuia să meargă.

O să fii iar fericită. Uneori, fericirea e tangibilă. Uneori, acasă nu e un loc, ci o persoană de lângă care nu vrei să mai pleci. Într-o zi, ai să te simți din nou acasă.

O să ai parte de multe amintiri în viața asta, dar fă în așa fel încât omul pe care l-ai ales să rămână lângă tine să-ți amintească în fiecare clipă de ce unele persoane își au locul în trecut, și de ce el trebuie să facă parte din viitorul tău. De ce el nu trebuie să ajungă să fie doar o amintire.
                                      @letmereadyourmind.blogspot.com
                                                                                                                   E.

                                                                                                                       

Few words story #2.

When missing him 

makes you feel more alive

than all the attention in the world 

that any other person could give you.

#fewwordsstory

E.