Diferit.

Ai în suflet furtuni ce-ar ţine departe pe oricine n-ar înţelege că le porţi în loc de scut.

Eşti ca o carte larg deschisă, cu toate paginile la vedere, dar greu de înţeles, şi mulţi se mulţumesc să arunce acelaşi cuvânt care te-a descris de atâtea ori: "E complicată." Iar tu zâmbeşti, pentru că ai înţeles de acum că ce e complicat îi ţine la distanţă pe cei ce se mulţumesc cu puţin, dar apropie oameni complicat de frumoşi. Oameni pe lângă care trec milioane de alţi oameni, iar cei din urmă nu ştiu că cei dintâi sunt comori.

Ceri mult pentru că oferi tot. Nu ştii cum să iubeşti altfel decât total, dar ştii că cea mai mare slăbiciune a ta e cel mai frumos defect. La tine-n suflet nu e loc de jumătăţi de măsură şi-ai preferat să renunţi la orice om care a încercat să te iubească doar pe jumătate, deşi tu l-ai iubit întreg. Poţi să aduci iubire acolo unde nu e, dar cel mai bine te pricepi s-o laşi să se nască acolo unde nu-i e locul, şi-apoi să faci scrum din propriile sentimente.

Ai învăţat că în viaţă poţi să suferi mult dacă nu înveţi să păstrezi, dar îţi poate fi fatal să nu ştii să renunţi. Ai învăţat tocmai pentru că n-ai renunţat. Ai ţinut cu dinţii de ce nu mai era al tău de mult şi-ai murit puţin câte puţin după fiecare om care ţi-a ajuns în suflet. Ai renăscut apoi, un alt "tu" după fiecare "el". Şi totuşi la fel. La fel de sensibilă deşi ţi-ai jurat c-ai să te schimbi. Mai puternică acum. 

Cine s-ar fi gândit că să-ţi laşi rănile la vedere avea să le vindece?

Ai cicatrici de la atâtea iubiri irosite, dar cicatricile nu dor, ele doar spun poveşti.

Ai putea să le ascunzi, dar alegi să le porţi ca pe accesorii, iar ele se poartă la vedere. Detaliile fac diferenţa, iar tu ai de gând să fii diferită în cel mai frumos mod dintre toate.

Şi toate poveştile, într-o zi cineva o să le asculte, iar mai apoi acelaşi om te va face să o trăieşti pe cea mai frumoasă. Povestea ta. Povestea voastră.