you actin' hard but I know you're soft 

She was looking at me weirdly, like she was now seeing something she hadn't noticed before.
- We've ended many times before but this time was different. Permanent.
- What are you trying to say?
- Nothing, she said, slowly taking her eyes from me, like she always does when she doesn't really want to talk about it. "I just find it funny how the day we ended up for good is the same day she appeared. Maybe she was always meant to be next to you. I told you to go to hell, but maybe you've found heaven beside her instead. She's there, I'm not, so maybe that's why you've finally let me go only when she took your hand."

Am nevoie să...

Am nevoie să mă îmbraci în cuvinte. În priviri, atunci când cuvintele sunt de prisos. Să-mi fie haină atunci când ştiu că mi le spui doar mie, să-mi ţină de cald când n-o faci tu. Să-mi fii aici când îmi lipseşti. 

Nu e nimic mai frumos decât o femeie îmbrăcată în iubire. 

Să te simt, să mă strângi în braţe chiar şi atunci când n-ai cum,
Să-mi şopteşti că poate
alţii n-au ce avem noi, când se opresc la mijloc de drum. 

Să mă-mbraci în parfum cu miros de tine în nopţi de vară, să mă iubeşti în paşi de dans, lent, neîntrerupt...în ritmul vocii tale. Ca într-un fel de artă unde creatori suntem doar noi.

Să-mi fii aproape la primele raze de soare, să fiu singura care ştie că tu zâmbeşti altfel dimineaţa.

Să-mi placă numele meu mai mult când e pe buzele tale, să mă îndrăgostesc de mine...unde şi pentru că m-ai atins tu. 

Să mă simţi, să mă ai, să mă laşi să te am doar eu. 

"despre tine... 
n-am mai scris despre tine 
de luni bune, 
cum mai ești? 
mai iubești? 
te-am văzut  
aseară,
știi? parcă era prima oară 
sau  
a mia oară 
când mă îndrăgostesc de tine 
râzând,
m-ai văzut, ai plecat 
ca de fiecare dată, 
nu ţi-a păsat 
că eu, exact 
ca la-nceput 
te-am privit 
ca pe singurul om de pe pământ.. 
ce mai faci? 
cum mai ești? 
iarăși pleci.. 
o să-mi lipsești."

where this beauty comes from :)

Ai un loc al tău. N-ai amintiri prea multe iar cele puţine nu-s ale tale să le atingi. Şi totuşi îţi plăcea să visezi, să visaţi împreună, dar alţi paşi merg acum pe urmele pe care le-ai lăsat tu n-ai apucat să le laşi. Ai cuvinte nespuse mii, dar care nu-şi mai au rostul, aşa că taci, le scrii, le arzi, iar apoi zâmbeşti de parcă nu ţi-au stat niciodată pe buze. Nu-i așa că ard?

Dar emoţiile din spatele lor? Cu ele cum rămâne ? Pe ele cum le stingi dacă nu tu le-ai aprins?

Pe ele le păstrezi în secret, să-ţi ţină de cald atunci când o să îţi aminteşti. Le ţii strâns în pumn, destul de încet încât să nu le striveşti. Poate de-asta nici nu le atingi lor obrajii cu mângâierile ce i să cuvin ei, de frică să nu-ţi scape printre degete iubirea.

There's one thing you can't bring back once you've lost it.

And that's true love. The kind of love that could have set 

the world on fire but you let it die 

because you didn't allow yourself to believe that magic could be real. 

🖤

 

Diferit.

Ai în suflet furtuni ce-ar ţine departe pe oricine n-ar înţelege că le porţi în loc de scut.

Eşti ca o carte larg deschisă, cu toate paginile la vedere, dar greu de înţeles, şi mulţi se mulţumesc să arunce acelaşi cuvânt care te-a descris de atâtea ori: "E complicată." Iar tu zâmbeşti, pentru că ai înţeles de acum că ce e complicat îi ţine la distanţă pe cei ce se mulţumesc cu puţin, dar apropie oameni complicat de frumoşi. Oameni pe lângă care trec milioane de alţi oameni, iar cei din urmă nu ştiu că cei dintâi sunt comori.

Ceri mult pentru că oferi tot. Nu ştii cum să iubeşti altfel decât total, dar ştii că cea mai mare slăbiciune a ta e cel mai frumos defect. La tine-n suflet nu e loc de jumătăţi de măsură şi-ai preferat să renunţi la orice om care a încercat să te iubească doar pe jumătate, deşi tu l-ai iubit întreg. Poţi să aduci iubire acolo unde nu e, dar cel mai bine te pricepi s-o laşi să se nască acolo unde nu-i e locul, şi-apoi să faci scrum din propriile sentimente.

Ai învăţat că în viaţă poţi să suferi mult dacă nu înveţi să păstrezi, dar îţi poate fi fatal să nu ştii să renunţi. Ai învăţat tocmai pentru că n-ai renunţat. Ai ţinut cu dinţii de ce nu mai era al tău de mult şi-ai murit puţin câte puţin după fiecare om care ţi-a ajuns în suflet. Ai renăscut apoi, un alt "tu" după fiecare "el". Şi totuşi la fel. La fel de sensibilă deşi ţi-ai jurat c-ai să te schimbi. Mai puternică acum. 

Cine s-ar fi gândit că să-ţi laşi rănile la vedere avea să le vindece?

Ai cicatrici de la atâtea iubiri irosite, dar cicatricile nu dor, ele doar spun poveşti.

Ai putea să le ascunzi, dar alegi să le porţi ca pe accesorii, iar ele se poartă la vedere. Detaliile fac diferenţa, iar tu ai de gând să fii diferită în cel mai frumos mod dintre toate.

Şi toate poveştile, într-o zi cineva o să le asculte, iar mai apoi acelaşi om te va face să o trăieşti pe cea mai frumoasă. Povestea ta. Povestea voastră.

Ce nu iubeşti la timp, nu te mai iubeşte niciodată

Să ştii că iubirea nu se poate pune pe pauză, iubirea nu aşteaptă. Oamenii nu aşteaptă nici ei, iar atunci când o fac, e doar o chestiune de timp până când îşi pierd răbdarea. Iubirea cere. Timp şi alegeri. Îţi cere să-i dai voie să crească şi să ai răbdare când pare că s-a împotmolit printre obstacolele vieţii. Îţi cere să alegi mereu acelaşi om, mereu cu aceeaşi hotărâre. Să lupţi pentru şi din iubire e poate cea mai frumoasă luptă pe care o vei duce cu tine însuţi. Iar uneori tot ea, iubirea, îţi cere să o laşi să moară, dar chiar şi atunci îţi îngăduie să păstrezi amintirile. Şi nu tot o formă de iubire sunt şi ele?

Poţi să amâni o poveste pentru mai târziu, şi să speri că personajele principale vor fi tot acolo când vei fi gata să li te alături. Poţi să o faci. Poate din prea multă teamă, poate pentru că, înainte să înceapă, tu te-ai grăbit să speri că povestea asta o să aibă un final fericit. Dar de cele mai multe ori alte iubiri îşi lasă amprenta pe ce n-ai lăsat tu să se nască. Şi o sufocă. Sau cel puţin o acoperă. Iar o astfel de poveste nu te găseşte niciodată a doua oară. Nu sub aceeaşi formă.

Oamenii s-ar putea să aştepte, să iubească în lipsă, să ducă dorul a ce-şi doresc cu adevărat mult timp. Dar mai apoi se desprind. De cele mai multe ori cu greu, dar definitiv.  De tine sau de speranţa că ai să te întorci.

Şi să ştii că cel mai greu e să te întorci la un om care nu te-a lăsat să pleci uşor, dar totuşi ai făcut-o.

Minuni de oameni

Cei mai frumoşi oameni sunt aceia care nu fac diferenţa între ce zic şi ce fac. Tot de la ei o să auzi cele mai frumoase promisiuni, care se vor transforma mai târziu în cele mai frumoase poveşti. Pentru că promisiunile lor sunt reale, iar cuvintele lor: doar adevăr. Şi poate n-o să ai parte doar de fericire când o să ai parte de ei, dar n-o să îţi lipsească siguranţa. Şi-aşa construiţi fericirea, împreună.

Cei mai frumoşi ochi sunt cei care nu te mint. Care te privesc cu iubire chiar şi-atunci când tu crezi că n-o mai meriţi şi îţi vorbesc cu drag chiar şi-atunci când buzele tac. De ei ai să-ţi aminteşti chiar şi-atunci când uiţi de tine şi tot ei o să-ţi aducă linişte când ai furtuni în suflet. Şi zâmbetul pe buze atunci când crezi că lacrimile-s ultima soluţie.    

Iar acasă te simţi doar acolo unde  braţele te strâng la piept şi ştii că el nu te-ar lăsa să-i pleci din suflet. Unde ştii că-ţi ai locul, în dreapta lui, în minte şi în inimă. Fără să-l împarţi, fără să-ţi fie teamă că ai să-l pierzi.

                               

De astfel de oameni ai să te-ndrăgosteşti iremediabil, complet. Şi n-ai să-i uiţi, iar când vei zice că ai făcut-o, ai să ştii că minţi, că-i păstrezi într-un colţ de suflet, deşi parcă-l umplu tot. Un astfel de om o să te iubească cu tot cu amintirile pe care le porţi cu tine: cele frumoase, în formă pură, de amintiri dragi, iar cele care dor, sub formă de lecţii. Iar alături de el ai să primeşti cea mai frumoasă lecţie din câte există: veţi învăţa să iubiţi până la final.

Acelaşi fel de om vrei tu să fii, iar până atunci drumul e lung poate, dar sufletul tău ştie ce poţi. Tu doar ascultă-l.

Lasă timp...timpului

Se spune că timpul vindecă. Că tot el descoperă. Cine sunt cei alături de care merită să rămâi şi pe cine nu meriţi tu să păstrezi. Adevărul e că timpul doar trece. Greu, atunci când vrei să uiţi. Prea repede, atunci când îţi zâmbeşte sufletul şi ţi-ai dori să îl ţii pe loc. Să prelungeşti la nesfârşit momente care par prea scurte pentru cât de multă fericire cuprind.

Şi atunci...unde e timpul ăla care vindecă?

Ceea ce ai vrea să auzi e că o să vină. Că te vei trezi într-o zi de luni şi în loc să îţi plângi de milă că ea nu mai e acolo să îţi spună "bună dimineaţa", îţi vei bea cafeaua liniştit, fără pic de urmă de sentiment pentru femeia visurilor tale, de ieri. Ai vrea să uiţi, cu lux de amănunte.

Adevărul e că n-o să vină, şi totul depinde de tine. Uneori, nici măcar Karma nu îşi face treaba cum trebuie şi în timp ce tu umpli pernele de lacrimi, el zâmbeşte fericit în acelaşi apartament unde te-a făcut şi pe tine fericită. Când era al tău. Deşi lacrimile tale de acum sunt doar din vina lui, zâmbetul lui de altădată e altul decât cel pe care îl poartă acum. Pentru că tu nu mai eşti cauza.

Şi doare. Azi, şi-o să mai doară şi mâine şi peste ani o să doară la fel de tare, iar drumul pare lung, dar cheile-s la tine, şi răspunsurile la fel. Timpul curge în aceeaşi direcţie dacă tu nu te hotărăşti să faci o schimbare. Suferinţa asta n-are termen de expirare, bat-o vina, dar  tu poţi să o arunci, pe toată. Cu amintiri cu tot. Sau fără, dacă eşti puternică. Ori invers.

Cum era cu ziua aia de luni ?

Uite că n-a venit, nu aşa cum o aşteptai. Acum e duminică, şi tu n-ai uitat, dar te trezeşti alături de el şi zâmbeşti, pentru că ţi-ai învăţat amintirile să nu mai doară, să facă loc de altele, noi, fericite, tangibile. Ţi-ai învăţat mintea să privească doar înainte, poate prin prisma lecţiilor de altădată, şi sufletul să nu mai tânjească după aceiaşi oameni care l-au călcat în picioare în repetate rânduri, lăsându-te pe tine să-l ridici de jos şi să-l cureţi de fiecare dată.

Şi nu-i aşa că te simţi întreg, din nou ?

Nu-i aşa că îţi era dor de tine ?

When you feel like you're hurting someone

 by being around,

stay away. 

Half of soul, half of mine

"Chiar dacă noi nu mai vorbim, în mine sufletele noastre încă îşi vorbesc 

- Îmi pare rău, nu trebuia să fie aşa.
- Ştiu, dar au ales ei şi pentru noi.
- Eu tot aici sunt, cu tine!
- Dar ei ?
- Ei…au uitat, sau or să uite cu timpul.
- Ce anume ?
- De noi…unde ne-au lăsat…unde le era fericirea.
- Pot să trăiască fără noi ? Fără suflet ?
- Da, ea s-a obişnuit să fie nefericită…şi el e nebun, a încetat să mai creadă.
…sau nu vrea să mai creadă.
- De ce eşti trist ?
- Credeam că meritau.
- Ce anume ?
- Tot. Să se găsească.
- Poate că meritau…

- Nu. "Când şi-au spus rămas bun, s-au blestemat unul pe altul, ei cred că iubirea se repetă."

- …eu sunt aici!"

Frânturi de conversaţii

"- Îmi e dor de cum scriai despre mine. Îmi lipseşte să mă regăsesc în fiecare cuvânt.

- Încă o mai fac.

- Dar nu văd asta.

- Dar la noi n-au contat niciodată simţurile. Doar ce-am simţit aici. Aici, în partea stânga, în piept, unde baţi tu, şi acolo, la tine în piept, unde bat eu.

- Îmi e frică că la un moment dat o să iei aceleaşi litere, aceleaşi sunete, şi-o să creezi poveşti, dar pentru ea. Ştii, n-aş vrea să o îmbraci pe ea în aceleaşi cuvinte care-mi ţineau mie de cald.

- Dar dacă o ating?

- Te las.

- Dacă o ţin de mână, o sărut, o strâng în braţe? Doare?

- Dacă o iubeşti, doare.

- Dacă o iubesc prin atingeri?

- Doare doar dacă o iubeşti când n-o atingi.

... 

- Tu crezi că oamenii ştiu care-i diferenţa?

- Dintre iubire şi...tot ce-i seamănă?

- Dintre iubire şi lipsa ei.

- Cred că pentru orice om apare un altul, omul lui, care face diferenţa.

- Dar tu?

- Eu...te am pe tine. "

"- Why do you keep watching her?

- For the same reason she does. 

To see if she still cares.

To see if I still care. "

Bineînţeles că ai tot dreptul s-o urăşti cât poţi tu de tare după ce te-a rănit mai mult decât credeai tu că poţi să suporţi.
Bineînţeles că ai s-o înjuri cu voce tare şi-ai s-o alinţi în gând
Şi-o să o dai la o parte şi dac-ar mai încerca să se apropie
Chiar o să ai grijă să nu mai aibă la cine să se întoarcă după ce a plecat

În loc de melodii de dragoste, acum o să-i transmiţi ură, sau indiferenţă 

Depinde cât de tare (n-)ai iubit-o
Şi-n loc de conversaţii lungi cu ea, o să te pierzi în conversaţii dese cu ele
Iar atunci când or să zică că ea e cea mai rea, tu ai să le dai dreptate, nu?
Pentru ea că te-a rănit cel mai rău

Normal c-ai să umpli ce gol a lăsat,
Orice lucru de neînlocuit are şi sfârşit
Şi orice sfârşit
Tu ai să-l acoperi cu alte începuturi

Dar vezi tu, un singur lucru e o dovadă mai mare de iubire decât să rămâi:
Să păstrezi frumos ce a plecat.

"The love that brought them

together,

was the love that

tore them 

apart."