Mereu ne întoarcem. Dar unde? Și la cine?

Mereu ne întoarcem. Întrebarea e: la ceea ce iubim sau la ceea ce ne iubește?

- De ce eu? Au fost altele care te-au iubit mai bine decât mine. 

- Nu asta contează. Nici toată iubirea din lume nu e de ajuns când cel căruia i-o oferi a ales să-și ofere iubirea altcuiva. N-o să păstrezi oamenii iubindu-i. Ei o să rămână pentru că te iubesc. 

Mai devreme sau mai târziu ne întoarcem la ceea ce iubim. Doar că uneori e prea târziu, și atunci rămân regretele. Poți să te mulțumești cu ceea ce te iubește, dar tot ce o să obții e o stare de bine. Și nimeni nu vrea doar atât în iubire. 

De cele mai multe ori, atunci când nu ai lângă tine pe cine vrei tu, nu vrei pe nimeni altcineva în schimb. 

Și atunci lupți. Asta face iubirea cu noi. Ne dă o forță de care uneori nici nu știam că suntem capabili.

Cu toți vrem persoana aia alături de care ne-o ia inima la goană, dar care ne liniștește în cel mai frumos mod posibil în același timp. 

E frumos să fii iubit, îți dă siguranță, dar cred că suntem cu adevărat împliniți când iubim. Când suntem gata să ne oferim cu totul fără să așteptăm ceva în schimb. Iar când totul e reciproc, atunci poți să te consideri unul dintre cei mai norocoși oameni de pe Pământ.

Când ți-ai găsit omul tău, iubește-l frumos și lasă-l să te iubească. 

Mereu ne întoarcem la ceea ce iubim, indiferent de cât ne caută ceea ce ne iubește.