Și atunci, acolo, în brațele lui, îți dai seama că fără el n-ai fi tu, că dacă el ar pleca, ar însemna să pierzi o parte din tine, să te pierzi pe tine. Și realizezi că ai putea să-l privești dormind la nesfârșit și că îți dorești ca tu să fii cea alături de care se trezește în fiecare dimineață și căreia îi păstrează zâmbetul acela adorabil, când e pe jumătate adormit.
Nici nu știi exact cum de ai ajuns să ții atât de mult la el, dar știi cu siguranță că n-o să mai fi același om de acum încolo. Te-ai schimbat. Te-a schimbat el, în bine. Te-a făcut să te simți mai frumoasă, pentru că așa te vedeai prin ochii lui. Acum vrei să devii cea mai bună versiune a ta, pentru el, și pentru tine. Pentru că știi că poți, pentru că ți-a dat încrederea de care aveai nevoie. Și nici măcar nu știe asta.
Nu știe ce efect are asupra ta. Nu știe că pentru cineva ca el, oricine ar vrea să se schimbe. Minunile au tendința să ne schimbe. Nu știe ce suflet frumos are.
De ce nu-i spui tu?
"Nu exista transformare mai mare decât povestea de dragoste, când un om care nu exista pentru tine înainte să-l cunoști devine omul fără de care simți că nu mai exiști tu. Devine omul fără de care nu te mai recunoști. "
- Radu F. Constantinescu
E.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu