Cât ai aşteptat să poţi să te uiţi în trecut şi să accepţi
că a trecut, că ce a fost al tău nu mai e sau poate n-a fost niciodată?
De câte ori te-au iubit oameni şi n-ai fost în stare să
răspunzi la fel pentru că părea mai sigur să oferi jumătăţi de măsură chiar
şi-atunci când primeai tot? De câte ori te-ai învinovăţit pentru că nu puteai
să-i iubeşti la fel? La câte întrebări n-ai găsit încă răspuns? Şi de câte
răspunsuri care erau clare te-ai ascuns, doar ca să laşi să continue
ceva ce trebuia să se termine de mult?
Sunt aceleaşi întrebări pe care şi le pun oameni diferiţi,
cu poveşti diferite, în colţuri diferite ale lumii, dar care împărtăşesc un
singur scop: vor să se regăsească pe ei înşişi. Şi în căutarea asta de sine fug
de oameni care îi cunosc pe de rost pentru că ce e prea mult are tendinţa să
pară înfricoşător. Dar ce nu te sperie nu merită. Să nu-ţi mai bată inima de
prea multă emoţie nu înseamnă că ai găsit liniştea pe care o căutai. Înseamnă
că ai uitat să trăieşti, să simţi. Să te întorci în acelaşi loc în fiecare
seară şi să săruţi aceleaşi buze din obişnuinţă nu e iubire. E obicei. Să laşi
să treacă zile, săptămâni, ani peste voi în speranţa că o relaţie autentică e o
relaţie care durează înseamnă să închizi cel mai frumos sentiment într-o
clepsidră şi să-l reduci la nimic. Înseamnă să uiţi că iubirea nu se măsoară în
ani de relaţie, ci în bătăi de inima. În momente frumoase pe care nu le uiţi,
deşi ele se tot adună: @emaaaaa.m
"Aici
l-am sărutat prima oară."
"De
aici m-am urcat în primul avion când mi-am dat seama că o pierd, deşi n-aveam
bani de întoarcere."
Sunt toate
momentele care îţi rămân întipărite în minte şi în suflet şi la care nu ai
renunţa deşi unele dor, tocmai pentru că au trecut.
Şi când
te-ai convins că ai avut parte de tot ce-i mai frumos, şi când te-ai
învinovăţit fără încetare pentru că ai aşteptat să pierzi ca să apreciezi ce-ai
avut, pentru că n-ai iubit la timp sau nu pe cine trebuia, atunci apare un om
care parcă ţi-a fost destinat ţie, doar să arăţi că acum poţi să greşeşti mai
puţin decât greşeai atunci. Şi să-l iubeşti mai mult decât ai iubit
atunci. Până la final.
Te-ai gândit vreodată că tot ce n-ai făcut bine până acum
poate fi totuşi răsplătit? În mai bine? Că poate până la urmă şansa asta e cea
mai importantă dintre toate câte poartă numele tău?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu