Am nevoie să...

Am nevoie să mă îmbraci în cuvinte. În priviri, atunci când cuvintele sunt de prisos. Să-mi fie haină atunci când ştiu că mi le spui doar mie, să-mi ţină de cald când n-o faci tu. Să-mi fii aici când îmi lipseşti. 

Nu e nimic mai frumos decât o femeie îmbrăcată în iubire. 

Să te simt, să mă strângi în braţe chiar şi atunci când n-ai cum,
Să-mi şopteşti că poate
alţii n-au ce avem noi, când se opresc la mijloc de drum. 

Să mă-mbraci în parfum cu miros de tine în nopţi de vară, să mă iubeşti în paşi de dans, lent, neîntrerupt...în ritmul vocii tale. Ca într-un fel de artă unde creatori suntem doar noi.

Să-mi fii aproape la primele raze de soare, să fiu singura care ştie că tu zâmbeşti altfel dimineaţa.

Să-mi placă numele meu mai mult când e pe buzele tale, să mă îndrăgostesc de mine...unde şi pentru că m-ai atins tu. 

Să mă simţi, să mă ai, să mă laşi să te am doar eu.