you actin' hard but I know you're soft 

She was looking at me weirdly, like she was now seeing something she hadn't noticed before.
- We've ended many times before but this time was different. Permanent.
- What are you trying to say?
- Nothing, she said, slowly taking her eyes from me, like she always does when she doesn't really want to talk about it. "I just find it funny how the day we ended up for good is the same day she appeared. Maybe she was always meant to be next to you. I told you to go to hell, but maybe you've found heaven beside her instead. She's there, I'm not, so maybe that's why you've finally let me go only when she took your hand."

Am nevoie să...

Am nevoie să mă îmbraci în cuvinte. În priviri, atunci când cuvintele sunt de prisos. Să-mi fie haină atunci când ştiu că mi le spui doar mie, să-mi ţină de cald când n-o faci tu. Să-mi fii aici când îmi lipseşti. 

Nu e nimic mai frumos decât o femeie îmbrăcată în iubire. 

Să te simt, să mă strângi în braţe chiar şi atunci când n-ai cum,
Să-mi şopteşti că poate
alţii n-au ce avem noi, când se opresc la mijloc de drum. 

Să mă-mbraci în parfum cu miros de tine în nopţi de vară, să mă iubeşti în paşi de dans, lent, neîntrerupt...în ritmul vocii tale. Ca într-un fel de artă unde creatori suntem doar noi.

Să-mi fii aproape la primele raze de soare, să fiu singura care ştie că tu zâmbeşti altfel dimineaţa.

Să-mi placă numele meu mai mult când e pe buzele tale, să mă îndrăgostesc de mine...unde şi pentru că m-ai atins tu. 

Să mă simţi, să mă ai, să mă laşi să te am doar eu. 

"despre tine... 
n-am mai scris despre tine 
de luni bune, 
cum mai ești? 
mai iubești? 
te-am văzut  
aseară,
știi? parcă era prima oară 
sau  
a mia oară 
când mă îndrăgostesc de tine 
râzând,
m-ai văzut, ai plecat 
ca de fiecare dată, 
nu ţi-a păsat 
că eu, exact 
ca la-nceput 
te-am privit 
ca pe singurul om de pe pământ.. 
ce mai faci? 
cum mai ești? 
iarăși pleci.. 
o să-mi lipsești."

where this beauty comes from :)

Ai un loc al tău. N-ai amintiri prea multe iar cele puţine nu-s ale tale să le atingi. Şi totuşi îţi plăcea să visezi, să visaţi împreună, dar alţi paşi merg acum pe urmele pe care le-ai lăsat tu n-ai apucat să le laşi. Ai cuvinte nespuse mii, dar care nu-şi mai au rostul, aşa că taci, le scrii, le arzi, iar apoi zâmbeşti de parcă nu ţi-au stat niciodată pe buze. Nu-i așa că ard?

Dar emoţiile din spatele lor? Cu ele cum rămâne ? Pe ele cum le stingi dacă nu tu le-ai aprins?

Pe ele le păstrezi în secret, să-ţi ţină de cald atunci când o să îţi aminteşti. Le ţii strâns în pumn, destul de încet încât să nu le striveşti. Poate de-asta nici nu le atingi lor obrajii cu mângâierile ce i să cuvin ei, de frică să nu-ţi scape printre degete iubirea.

There's one thing you can't bring back once you've lost it.

And that's true love. The kind of love that could have set 

the world on fire but you let it die 

because you didn't allow yourself to believe that magic could be real. 

🖤