Few words story #11.

Not all stories 

get a happy ending.

Sometimes 

it's just #theend.

E.

#fewwordsstory

Few words story #10.

I wish I could look at you 

and only see 

a human being.

But instead, all I see

when I look at you

is poetry. 

E.

#fewwordsstory

Few words story #9.

"You can't kill me 

without becoming like me. 

I can't kill you 

without losing the only human being 

who makes me feel 

alive."
S.

#fewwordsstory

Through his eyes.

N-am observat niciodată cât de frumoasă era 

si cât de apăsat și-a lasat amprenta la mine în suflet 

până când am văzut-o frumoasă lângă el 

și mâinile ei nu le mai țineau pe ale mele.

N-am realizat niciodată că era a mea cu totul 

până când a renunțat la noi și s-a încăpățânat să ia tot cu ea. 

Nici măcar nu am realizat că voiam să existe un "noi" 

până când am rămas doar eu. 

Parcă nici nu i-am simțit vreodată absența 

până când a devenit prezentă în viața altui bărbat. 

Acum, dintre dormitor, pahar și suflet, 

nu știu care-i mai gol.

Dintre o minte plină de regrete și inima plină de ea, 

nu știu cum să scap de niciuna.

N-am ințeles când mi-a zis că doare să mă vadă cum îmi fac amintiri cu alți oameni, deși promisiuni i-am facut ei, n-am înțeles, 

până când am ajuns sa evit locurile în care o duce el, 

numai să nu-mi imaginez că aș fi putut să o duc eu.

Am crezut că cere mult atunci când îmi spunea  că vrea tot, 

până mi-am dat seama că tot ce voia eram eu.

Si i-aș oferi tot acum, 

dar tot ce vrea ea acum e el.

Credeam că-i complicat când de fapt era simplu. 

Voia iubire și o voia de la mine. 

Ea încă e iubire, dar pentru altcineva.

Voia să-i răspund la fel, 

acum nici măcar nu mai pune întrebări.

Voia un loc doar al ei și pe când ea stia să se oprească la "doi",

 eu încă le pierdeam numărul.

Voia mult, dar mi-ar fi putut oferi înzecit, 

iar eu am ales să rămân cu mai puțin. 

Voia mult, 

eu voiam multe.

Un alt fel de "mulțumesc". De la un alt fel de om.

 "Ce faci atunci când nu vrei să te mai întorci la ce erai? 

   

  Ce faci când nu mai contează câte femei frumoase ți-au trecut pragul sau câte l-ar mai putea trece? Când serile cu miros de alcool, tutungerie și parfum de damă acum îți lasă un gust amar în suflet?  Ai păsit în mintea ei și ai înlemnit, prea cald, prea frumos, nu-i așa? Te-ai pierdut ca un copil în imensitatea sentimentelor ei. Și acum vrei să te abandonezi nebunește în pasiuni și să arzi de dor nu-i așa? 

Ce te faci acum? 

 Când tot ce făceai înainte nu mai e decât un miraj al înșelăciunii în comparație cu căldura din sufletul ei? Ce te faci acum?  Că îți curge prin vene?  Acum că te-a operat pe inimă deschisă și a văzut totul, oceane de lacrimi și inimi făcute bucăti ca hrana pentru ego-ul tău? De lângă câte femei ai plecat atunci când te rugau să n-o faci, bărbate?  Tronul pe care îți plăcea să te așezi dimineată, după ce mai adăugai un suflet la colecția ta, acum a devenit un coș de gunoi, al păcatelor tale, acolo le-a așezat Ea, ca să-ți fie rușine data viitoare când te gândești să te urci pe el.   Te întreb acum, bărbate... In brațele cărei femei te vei refugia, de teamă de Ea? Ce poți tu să-i oferi când ea este lumina dar tu ai trăit în întuneric?  Și dacă totuși rămâi, barbate...  Pe Ea să n-o privești ca pe un trup, așa cum ești obișnuit, Ea este jumătate trup și jumătate suflet, însă sufletul Ei este prea mare pentru a fi cuprins în jumătate. 

Nu te apropia de Ea 

 Dacă nu știi să o iubești cu totul, dacă nu poți să i te dăruiești pe de-a-ntregul, să îi arăți deopotrivă și frumosul și urâtul din tine. Dacă nu ești destul de bărbat  încât să renunți pentru ea la jocurile prin care ți-ai cucerit femeile  de până acum, pleacă. Lângă ea vei fi atât de bun și frumos,  încât te vei întreba de ce ai fost atâta vreme altfel. Bărbate, dacă rămâi, să nu cauți niciodată scuze și pretexte pentru a pleca, să nu o rănești niciodată, pentru că au mai făcut-o și alții. Lasă-ți măștile și ego-ul la ușa sufletului ei și pășește înăuntru gol,  nu o obliga să poarte și ea măști la rândul ei, căci o va face, pentru a se proteja de tine.  Dacă rămâi, o să te consume, să vezi că îi poți da înapoi măreția pe care ai găsit-o în sufletul ei.Dar să nu rămâi, să nu rămâi dacă nu îi poți arăta că toate visele ei sunt realitate și că au prins viață prin tine. 

Ce te faci acum?"

                                                                              S.

           

Despre lecții învățate și oameni pe care îi purtăm în suflet.

Îi mulțumesc pentru amintiri,
Pentru lecții,
Pentru tot ce fost și ce ar fi putut să fie,
Pentru ce nu eram eu atunci și ceea ce sunt acum,
Pentru ce el și
Pentru ce sufletfrumos are
Pentru că a apărut prea devreme..și a plecat și mai devreme.
Pentru că am simțit că vreau să-l păstrez o viață.
Pentru că există.
Pentru că a fost.
Pentru ce am fost.
Pentru că acum știu să iubesc și
Într-o zi o să știu și pe cine.

Ce e iubirea când o simți doar tu? ( #pentruochiiăia)

Obișnuiam să cred că un om te poate învăța să iubești doar iubindu-te, 

și că iubirea nu-i adevărată decât dacă e reciprocă. Că iubirea nu-i iubire decât dacă celălalt simte la fel.

Acum știu că uneori cea mai bună lecție..e absența. 
Cert e că aveam două opțiuni: să te urăsc pentru că tu nu iubeai, sau să te iubesc mai tare. Și cumva, ochii ăia m-au învățat să iubesc, mai presus de toate. 

Fără să aștept ceva în schimb. 

Să iubesc și atât. Fără condiții. 

Fără "Eu te iubesc dacă.. dacă tu mă iubești; dacă tu îmi oferi ceea ce vreau." Culmea, te-am vrut pe tine, și nu te mai am. Te iubeam pentru ceea ce erai tu. Atât de simplu. 

Și zâmbetul ăla..mi-am dat seama că aș face orice să te văd fericit. Că dacă să plec eu ar însemna să porți tu zâmbetul ăla, 

mereu, 

n-aș ezita nici măcar o secundă.

Așa că am plecat.

Așa că ce e iubirea când o simți doar tu?

E dor. 

Pe oamenii pe care i-ai iubit nu-i uiți, 

iar de cei pe care nu i-ai iubit abia dacă-ți mai amintesti. 

Poate că ți-a spus că te urăște, 

poate că nu ți-a dat de înțeles că vrea să rămâi, 

dar poate că a făcut-o pentru că îi era frică că n-ar fi primit același răspuns 

și pentru că știa că vei pleca oricum, 

dar crede-mă, 

niciun om care te-a iubit nu-ți vrea răul, 

chiar dacă i-ai rupt inima-n două 

atunci când ai plecat. 

Few words story #8.

Sunt oameni pe care iubindu-i, ajungi să uiți de tine. Să te pierzi.

 Și sunt oameni care, iubindu-te, te fac să-ți aduci aminte de tine, 

să te regăsești. 

Culmea, mie îmi place să mă pierd. 

E.

#fewwordsstory

O să înțelegi într-o zi că unii oameni iubesc atât cât să accepte orice, chiar dacă orice

 înseamnă jumătăți de măsură. Și rămân. Sau se întorc.

Și mai sunt oameni care, tocmai pentru că iubesc prea mult, n-o să se mulțumească să te iubească pe jumătate. Ei pleacă. Și-ai mai vrea să se întoarcă.

                                                                        #14A

Cu tine vreau să fie ultimul meu început.

Fii tu ultimul meu început și hai să-i lăsăm pe alții să caute sfârșituri de poveste.

De lecții și de amintiri am tot avut parte. Tu învață-mă să te păstrez.

Tu învață-mă că nu orice final e trist și că alături de omul tău finalurile nu există. Fii tu omul meu.

Tu arată-mi că lupta de-abia acum începe și că orice ar fi, suntem doi.

Arată-mi tu că să-ți pui încrederea într-un om și să nu te alegi cu o dezamăgire ar trebui să fie rutină, și dacă nu se poate, atunci fii tu excepția. 

Lasă-mă să fiu mândră că dintre toate, te am eu, și că dintre toți, te-am ales pe tine.

Arată-mi tu că nu toți oamenii pleacă fără motiv și că nu toți se întorc cu scuze după ce tu le-ai oferit sentimente și tot ce-au avut ei de oferit a fost indiferență.Că sunt oameni are rămân chiar și atunci când simți că nu-i mai meriți.

Tu să-mi arăți că nu trebuia să ajung să-i admir pe cei ce-și scot oameni din suflet de parcă nici n-au fost acolo. Fă-mă tu să nu-mi pară rău că te am în suflet, dă-mi tu motive să te păstrez acolo.

Dezvață-mă tu de tot ce-am învățat rău despre oameni până acum. Învață-mă tu că sunt suflete frumoase și că dintre toate, eu îl am pe cel mai frumos. Te am pe tine.

Cu drag, din prezent.

Am alergat după oameni până am ajuns să nu mai știu să mă întorc la mine și am pierdut nopți căutând răspunsuri la întrebările pe care aceiași oameni le-au lăsat în urmă. 

Până l-am întâlnit pe el. Până mi-am dat seama că prezentul, momentul de acum, era cel mai frumos viitor la care aș fi putut să sper atunci, doar că atunci eram prea ocupată cu trecutul și umbrele lui.

Am rămas atât de mult în trecut încât mi-a fost fericire, amintire ...și casă.

Acum e doar trecut.

Acum știi că tot ce îți doreai era el, chiar dinainte să-i cunoști numele. Iar acum că v-ați întâlnit, tot ce mai vrei e să-l cunoști cu bune și cu rele și să-l iubești la fel de mult pentru amândouă. Să-l faci să înțeleagă că tu n-o să pleci cum au făcut-o altele în trecut pentru că tu nu vrei să-i fii trecut.

Dacă e iubire, te rupe în bucățele. 

E haos. În minte, în viață. E sentimentul ăla care te ține treaz la 3 dimineața, când te tot întrebi cine erai tu înainte de asta. Cine erai tu înainte să apară Ea. Dar mai contează asta când tu simți că ești exact acolo unde ți-ai dorit mereu să fii deși n-ai știut niciodată exact spre ce te îndrepți? 

E liniște. În același timp. Atunci când nu te temi de nimic deși ai toate motivele să te temi. Dar iubești, și asta îți dă curaj.

Și n-ai crezut pe nimeni capabil de asta, dar simți că ea iubește fiecare parte din tine și mai mult, te iubește cu totul, și vrei să fii tu tot ce are ea nevoie.  

                         @emaaaaa.m