joi, 24 noiembrie 2016

Despre suflete pereche, despre regăsiri

Te respir. Te privesc atunci când deschid ochii și te văd 
atunci când îi închid. 
Și te simt când nu mă atingi. Și poți chiar să nu fii aici, tot ești cu mine. 


Dumnezeu, sau cine crezi tu că e responsabil de suflete pereche îți dă, dar doar dacă ești acolo să primești. Și uneori îți mai iei și singur. Sufletul tău pereche n-o să ajungă  la tine ca să rămână oricum l-ai trata, sufletul tău pereche ajunge la tine atunci când ești pregătit să îl tratezi așa cum trebuie. Să-l recunoști. Nici mai inainte, nici prea târziu. Sufletele pereche nu întârzie niciodată, și nici nu se grăbesc, ci ajung exact la timp. Așa că degeaba încerci tu să construiești povești de-o viață cu oameni care își au locul altundeva. Doar nu și l-au găsit încă. 
                                                    @emaaaaa.m
Și să nu crezi că n-o să fie nevoie să lupți. S-ar putea să fie cea mai mare luptă pe care ai s-o dai, cu cea mai mare miză. Dar ghici ce, de data asta nu ești singur. De data asta sunteți doi. Două ființe dintr-un singur suflet. Două jumătăți ale aceluiași întreg. Poți să-i spui cum vrei, dar există o unitate de care n-ai habar dinainte să vă regăsiți. Poate ăsta e și motivul pentru care, atunci când îți întâlnești sufletul pereche, te simți acasă. De parcă-l recunoști dintotdeauna, deși nu l-ai întâlnit de-abia acum. Poate că sufletele pereche se poartă inconștient unul pe altul până în momentul în care se întâlnesc. Iar de atunci încolo, chiar și atunci când se despart, doar temporar, se poartă unul pe altul conștient, fiecare cu un nume în minte. Numele celuilalt. 

S-ar putea să ai momente când vei simți că nu mai poți să mergi mai departe, că mai mult de atât tu n-ai cum să lupți. În astfel de momente el, sau ea, te va strânge în brațe cât să-ți amintești pentru cine lupți. Atât cât să-ți dai seama că luptele dinainte nu te-au obosit, ci te-au întărit, și că lecțiile pe care le-ai tot primit s-au strâns grămadă și că deasupra lor te ridici tu. Iar de acolo de sus, lucrurile se văd altfel: știi exact cine a rămas în trecut, de ce, și că nu se putea să fie altfel, te vezi deja în viitor, dar nu mai ești singur și nici nu te grăbești să fii acolo, ești aici, în prezent, și de mână te ține un om pe care îl porți în suflet. 

miercuri, 23 noiembrie 2016

4 with a lot of happiness

Înainte de tine nu eram perfectă. Dar încercam să fiu. Pentru mine. Pentru alții. Pentru alții crezând că voiam să fiu perfectă pentru mine.  
Acum îmi doresc mai puțin să fiu perfectă și mai mult să fiu eu. Îmi pasă mai puțin despre cum mă văd alții și mai mult despre cum mă simt să fiu a ta. 

Cu tine îmi place să greșesc. De tine nu mă mai ascund. Aș putea să o fac. Să mă prefac. Ai veni la mine și mi-ai spune că tu vezi dincolo de ce văd ei, dincolo de ce încerc eu să arăt. Fix ce vreau să ascund. Și că acolo vrei să îți faci loc. În cele mai ascunse locuri, cât mai adânc în suflet. Acolo unde ei nu ajung, prin urmare cine să te scoată? 
Eu te-aș păstra oricum. 

Înainte puneam întrebări acolo unde răspunsurile erau clare. 
Cu tine nu e nevoie să pun întrebări. Răspunsurile sunt deja acolo. Și nu mai dor. Cu tine fiecare răspuns vindecă. 
Tu oferi chiar și atunci când ceri, și meriți mai mult decât crezi. Mai mult decât ți-ai fi permis să speri. Te-ai răni pe tine, dacă ar însemna să fiu în siguranță eu, și aici totul e mai mult despre fapte decât despre cuvinte. Doar despre noi. 
Tu nu lași loc de îndoieli, și poate că în iubire nici nu există certitudini, dar tu ești aici. De asta sunt convinsă. Și tot aici vei fi, chiar dacă nu rămâi. Nu mă întreba cum, de ce, de ce nu altfel; hai să nu complicăm ce-i simplu. Hai să simțim. Cât mai puternic. Hai să luptăm. Cât mai hotărât. Împreună. 

În definitiv, de ce ai putea să mai ai nevoie când ai tot ce ți-ai dorit?

marți, 22 noiembrie 2016

Ai pierdut tot? Și ce, te așteptai să-ți rămână?

Așteaptă-te să se întoarcă.



Nu când ai tot știi că ai trecut peste. Atunci când simți că ai tot știi că te-ai vindecat. Dacă simți că ceea ce ai e ce-ți dorești, declară-te cel mai fericit om din lume. 

"Tot" e relativ. Poți să te simți la locul tău pe aceeași bancă, cu același om, zile de-a rândul. Să lași aceleași brațe să te cuprindă de nenumărate ori și să mai vrei. Încă o dată. Și de la capăt.  Să-i recunoști mângâierile cu ochii închiși, doar prin cum te-atinge. Prin ce simți atunci când o face și n-ai să mai simți cu nimeni. Sau poți să treci de la om la om, dintr-un pat într-altul și să simți că stai pe loc, dar că nu-ți găsești locul. Ține de tine și de tot ce simți pentru persoana de lângă tine. Sau nu simți. 


Locul tău poate fi oriunde. Oriunde e celălalt, normal. 
Ce credeai, că ai să poți să stai departe?

"Tot" nu e neapărat reciproc. Iar dacă oferi tot pentru că te aștepți să primești la fel în schimb, află că dacă devine târg, nu mai e iubire. Poți să oferi unui om un întreg spectacol de sentimente, niciunul învățat pe dinafară, toate simțite pe viu, fără să  joci vreun rol, fără să porți vreo mască, și în schimb să fii spectator când tu te vedeai în rol principal. Pe care acum îl are altcineva. Depinde de tine dacă rămâi până la final și îi aplauzi fericirea sau nu mai reziști până se lasă cortina. Depinde de tine cum joci teatru. Cu tine sau cu celălalt. Dar dacă o faci cu tine vei ajunge să-ți crezi propriile minciuni. Iar dacă o faci cu celălalt, cine te va mai recunoaște când masca o să cadă? 

Depinde de celălalt dacă se prinde că nu era teatru. Și dacă o face înainte ca alți actori să vă ia locul.
Înainte să fie prea târziu.

miercuri, 9 noiembrie 2016

Iar când în jur e haos, între voi să fie liniște


Liniștea să nu fie izvor de întrebări. Liniștea să vă fie adăpost, atunci când ea își ține capul pe piepul tău și simți că acolo, pe pielea ta, peste bătăi de inimă, zace-o lume-ntreagă. O lume-ntreagă vezi în ea. Atunci când el, omul serios pentru atâția, se alintă la tine în brațe și e copil doar cu tine. Să-l lași să se alinte, s-o lași să te vadă cum nu te vede nimeni.
N-o să știe nimeni. 
Va rămâne între voi.

Să lăsați armele jos și măștile deoparte unul în fața celuilalt. Să fii "tu" și ea să fie "ea" și să nu vreți pe altcineva la schimb. Să abandonați orice scut pentru că niciunul nu vrea să rănească, amândoi vreți să iubiți. Pentru că niciunul nu vrea să plece și să uite, amândoi vreți să rămâneți și să vă amintiți. 
Să vă amintiți unul celuilalt să nu vă permiteți să faceți din prezent, amintire.

Să vă țină de cald liniștea când cuvintele n-ajung să cuprindă atâtea emoții într-un ansamblu de litere. Să faceți din liniște răspuns atunci când cuvintele n-ajung, dar să simți e de ajuns. Cine spune că doar cuvintele contează n-a învățat cum să descifreze priviri.    @emaaaaa.m

Să n-așteptați răspunsuri din afară atunci când întrebările se nasc între voi. Să știți că dacă la orice întrebare, răspunsul e "împreună", atunci ați câștigat deja ceva ce unii oamenii caută încă. Un drum în doi. 
Să vă țineți de mână când sunteți împreună, să vă furați atingeri pe ascuns când vi s-ar cere să n-o faceți. Să vă țină dorul aproape când sunteți departe în loc să vă-mpingă în brațe străine ce nu miros a "acasă". 
Același sentiment de dor să fie deajuns încât să așteptați oricât. Să-i fie destul de dor încât să vrea să te aștepte, ție să-ți fie destul de dor încât să n-o lași s-o facă. 
Să-i fii acolo. 
Lângă suflet. 
Și în el. 

Să învățați să iubiți sincer, să știți că nu există altă cale de-a iubi, să greșiți de o mie de ori dar să vă ridicați împreună, să învățați prin voi și să construiți ceva ce doar voi ați putea distruge, dar să aveți grijă să nu. Să nu-i lăsați pe ei să vă spună ce e iubirea, să știți doar că între voi, "iubirea" e sinonim cu celălalt. Când e al tău și atât și ești a lui și nu mai vrei să fii a alcuiva vreodată. 
Să nu încercați să le demonstrați lor nimic, dar să respirați aceeași iubire prin toți porii. 
Iar când vă vor spune că nu găsești iubire decât în povești, să le arătați că ce aveți voi e cea mai reală poveste.

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Și bărbații au nevoie să fie dezbrăcați.


Și bărbații au nevoie să fie dezbrăcați.
De prejudecăți.
De îndoieli.
De tot ce au crezut vreodată că știu despre femei.
Treziți din somnul acela care i-ar face să creadă că o singură femeie nu e de ajuns.
Amintindu-le în fiecare dimineață că o femeie are mereu ochi doar pentru bărbatul ei, nu pentru că n-ar mai exista alți bărbați, ci pentru că ea îl alege pe el de fiecare dată.

Și el trebuie să știe că tot ce e va fi mereu de ajuns pentru femeia care îl iubește. Și că nu-l merită decât femeia care îl iubește. Doar așa își va da seama că tot ceea ce are n-o sa fie niciodată de ajuns pentru cea care nu-l vrea pentru ce e el. Dar că nimic din ceea ce nu are n-o să fie un obstacol pentru femeia care îl iubește, pentru femeia lui. Pentru că pot obține orice împreună. Pentru că pot avea orice atâta timp cât nu se pierd unul pe altul. 
N-o să recunoască, dar sunt ziduri înalte pe care și le construiește în jurul inimii, și fiecare femeie care îi trece pragul și nu-i ajunge decât în pat parcă mai adaugă o cărămidă. Ele nu i-au ajuns în inimă. Unora nu le-a permis. Altele nici măcar nu au bătut la ușă. Cele mai multe l-au crezut când le-a zis că nu are una. Nici ei n-o să-i permită. Nu în mod intenționat, oricum. Și o să creadă că nu-i îndeajuns de puternică și poate că nici nu e, nu atât încât să dărâme ziduri, dar va ști să se strecoare și să-l facă să o simtă acolo, în inimă. Doar pe ea.  

→ Credea că știe totul despre seducție și deși îi plăcea să se lase vânat, nu exista nicio secundă în care să nu dețină controlul. Oricine îi cădea în plasă, dar niciuna nu-i rămânea în minte. De suflet nici nu era vorba, știa cum să ascundă cheia pe care atât de multe o căutau. Știa să schimbe lacătul atunci când vreuna pretindea că a găsit-o. 

Credea că știe totul, că deține controlul, că regulile sunt la el. Până a întâlnit-o pe ea. Nimic din tot ce știa el nu i se potrivea ei, controlul l-a pierdut fără măcar să realizeze, când și-a dat seama că îi era teamă s-o piardă pe ea, iar regulile? Ea juca după propriile ei reguli și până ca el să-și dea seama care erau și cum să le schimbe, niciunul dintre ei nu se mai juca, amândoi iubeau. ←
                                                                        
Îl dezbracă de tot și îl îmbracă de fiecare dată la loc, cu ea. Cu iubire. 
Cu tot ce îi era teamă să simtă dar acum poartă cu mândrie, pentru că ea l-a învățat cum să nu-i mai fie frică. Pentru că ea l-a învățat cum să simtă.

Și bărbații au nevoie să fie dezbrăcați.
De către tine, femeie.

💕



sâmbătă, 22 octombrie 2016

How I want to remember you.

I want to learn your body by heart. I want to look at how our fingers intertwine and feel like my hands were made to hold yours. I want to feel how my lips fit exactly in the crook of your neck and how no one else should touch my skin unless it's you. I want to spend the nights holding you and my mornings that way too, and the thought that'll make us go through the day will be the one of how our bodies tangle when we come together again. 

I want to memorize your scent and I want it to be my favorite perfume. And I know that you shouldn't make homes out of people but maybe this time it's you who made me an inhabitant of your soul, and no matter where I am, I want to remember how you smell like love and no matter how long it's going to take, I always want to come back home, back to love, back to you. 
I want your voice to calm me down and the only thing I'll ask of you is to let it be my favorite sound.
I want to get lost in your eyes at the idea that no matter how many faces they see, they don't see anyone as they see me. I want to get drunk on the idea that your eyes only see me, no matter how many others are watching you.

I want you to keep me in the deepest place of your soul, that way if you ever want to get me out, you'll realize that I'm the part of you that you adore the most. 
I want to know what places had other people inside your soul and wherever they didn't manage to get - I want to be the only that gets there.
And one day I'm going to let you know me by heart too. Know me so well that when I'm lost, you'll be the only one who'll find me. 

I want to learn you by heart - your body and your soul.

I want to remember you being mine.
And I don't want to forget what being yours feels like.

Or maybe I want to never have to remember you, because I'd rather keep you as my most vivid memory later on, when we're standing next to each other and look back at how we made it. 

luni, 3 octombrie 2016

💕


Autumn's summer feels

August nights that stick to your skin 
and found their place under it,
Lovers that go and
all the love that remains,
All those heartbeats you skipped
just hearing him call your name,
Arms that kept you warm
when you were afraid,
Looks that give you chills and
brown eyes to never forget,
That smile that stays printed
in the back of your mind,
And the kind of look in your eyes
only he could awaken,
All this behind 
but with you still,
And then everything that got
you two on separate ways. 

luni, 26 septembrie 2016

Few words story #12.

If you could hurt each other 
from afar that much,
imagine the damage
 if you were close.
Neither of you
wants to feel pain,
so you both stay away.
You both choose
not to feel 
a thing.
E.
#fewwordsstory

vineri, 23 septembrie 2016



Vrei să simți că nu va mai fi nimeni după tine. 
Ea vrea să șteargă tot ce a fost până la ea. 
Vrei dimineți cu ea, iar ea nu mai vrea seri fără tine,
 vrei zile și nopți și vrei să le pierzi șirul
 fără să o pierzi pe ea.
Vrei ziua de azi și să aveți același mâine
și orice ar fi, niciun ieri să nu doară.
Vrei să o strângi în brațe
iar ea nu vrea să-i mai dai drumul,
dar vă întoarceți spatele
și dintre voi doi nu recunoaște niciunul.

Vrei. Dar lupți atât de puțin, de parcă nu ai vrea. 
Și o să ai tot ce vine ușor, dar nu pe ea.
E.

marți, 6 septembrie 2016

Sunt atât de nemernică încât n-o să arunc cu noroi în oameni 
pe care la un moment dat n-am vrut să-i ating decât cu iubire. 

N-am știut niciodată ce înseamnă cu adevărat să fii puternică, 
dar cred că și asta e o cale de a ajunge acolo: 
să alegi să păstrezi tot ce-a fost frumos și să doară, 
în loc să negi tot, chiar și propriile sentimente.

Să știi că e ușor să mergi mai departe 
atunci când lași amintirile în urmă și totuși să le păstrezi, 
pentru că sunt o parte din tine, 
așa cum și el a fost la un moment dat. 

Să recunoști că au fost momente când ce ai pierdut 
conta mai mult decât orice ai fi putut câștiga, 
și tocmai așa știi că a meritat. 

Și să păstrezi anumiți oameni în suflet 
deși nu mai sunt parte din viața ta, 
pentru că la un moment dat ți-ai dorit să fie. 

duminică, 28 august 2016

Few words story #9.

"You can't kill me 
without becoming like me. 
I can't kill you 
without losing the only human being 
who makes me feel 
alive."
S.
#fewwordsstory

duminică, 21 august 2016

Through his eyes.

N-am observat niciodată cât de frumoasă era 
si cât de apăsat și-a lasat amprenta la mine în suflet 
până când am văzut-o frumoasă lângă el 
și mâinile ei nu le mai țineau pe ale mele.

N-am realizat niciodată că era a mea cu totul 
până când a renunțat la noi și s-a încăpățânat să ia tot cu ea. 
Nici măcar nu am realizat că voiam să existe un "noi" 
până când am rămas doar eu. 

Parcă nici nu i-am simțit vreodată absența 
până când a devenit prezentă în viața altui bărbat. 
Acum, dintre dormitor, pahar și suflet, 
nu știu care-i mai gol.

Dintre o minte plină de regrete și inima plină de ea, 
nu știu cum să scap de niciuna.

N-am ințeles când mi-a zis că doare să mă vadă cum îmi fac amintiri cu alți oameni, deși promisiuni i-am facut ei, n-am înțeles, 
până când am ajuns sa evit locurile în care o duce el, 
numai să nu-mi imaginez că aș fi putut să o duc eu.

Am crezut că cere mult atunci când îmi spunea  că vrea tot, 
până mi-am dat seama că tot ce voia eram eu.
Si i-aș oferi tot acum, 
dar tot ce vrea ea acum e el.

Credeam că-i complicat când de fapt era simplu. 
Voia iubire și o voia de la mine. 
Ea încă e iubire, dar pentru altcineva.
Voia să-i răspund la fel, 
acum nici măcar nu mai pune întrebări.
Voia un loc doar al ei și pe când ea stia să se oprească la "doi",
 eu încă le pierdeam numărul.

Voia mult, dar mi-ar fi putut oferi înzecit, 
iar eu am ales să rămân cu mai puțin. 
Voia mult, 
eu voiam multe.


sâmbătă, 20 august 2016

Un alt fel de "mulțumesc". De la un alt fel de om.


 "Ce faci atunci când nu vrei să te mai întorci la ce erai? 
   
  Ce faci când nu mai contează câte femei frumoase ți-au trecut pragul sau câte l-ar mai putea trece? Când serile cu miros de alcool, tutungerie și parfum de damă acum îți lasă un gust amar în suflet?  Ai păsit în mintea ei și ai înlemnit, prea cald, prea frumos, nu-i așa? Te-ai pierdut ca un copil în imensitatea sentimentelor ei. Și acum vrei să te abandonezi nebunește în pasiuni și să arzi de dor nu-i așa? 

Ce te faci acum? 

 Când tot ce făceai înainte nu mai e decât un miraj al înșelăciunii în comparație cu căldura din sufletul ei? Ce te faci acum?  Că îți curge prin vene?  Acum că te-a operat pe inimă deschisă și a văzut totul, oceane de lacrimi și inimi făcute bucăti ca hrana pentru ego-ul tău? De lângă câte femei ai plecat atunci când te rugau să n-o faci, bărbate?  Tronul pe care îți plăcea să te așezi dimineată, după ce mai adăugai un suflet la colecția ta, acum a devenit un coș de gunoi, al păcatelor tale, acolo le-a așezat Ea, ca să-ți fie rușine data viitoare când te gândești să te urci pe el.   Te întreb acum, bărbate... In brațele cărei femei te vei refugia, de teamă de Ea? Ce poți tu să-i oferi când ea este lumina dar tu ai trăit în întuneric?  Și dacă totuși rămâi, barbate...  Pe Ea să n-o privești ca pe un trup, așa cum ești obișnuit, Ea este jumătate trup și jumătate suflet, însă sufletul Ei este prea mare pentru a fi cuprins în jumătate. 

Nu te apropia de Ea 

 Dacă nu știi să o iubești cu totul, dacă nu poți să i te dăruiești pe de-a-ntregul, să îi arăți deopotrivă și frumosul și urâtul din tine. Dacă nu ești destul de bărbat  încât să renunți pentru ea la jocurile prin care ți-ai cucerit femeile  de până acum, pleacă. Lângă ea vei fi atât de bun și frumos,  încât te vei întreba de ce ai fost atâta vreme altfel. Bărbate, dacă rămâi, să nu cauți niciodată scuze și pretexte pentru a pleca, să nu o rănești niciodată, pentru că au mai făcut-o și alții. Lasă-ți măștile și ego-ul la ușa sufletului ei și pășește înăuntru gol,  nu o obliga să poarte și ea măști la rândul ei, căci o va face, pentru a se proteja de tine.  Dacă rămâi, o să te consume, să vezi că îi poți da înapoi măreția pe care ai găsit-o în sufletul ei.Dar să nu rămâi, să nu rămâi dacă nu îi poți arăta că toate visele ei sunt realitate și că au prins viață prin tine. 

Ce te faci acum?"
                                                                              S.

           

vineri, 19 august 2016

Despre lecții învățate și oameni pe care îi purtăm în suflet.

Îi mulțumesc pentru amintiri,
Pentru lecții,
Pentru tot ce fost și ce ar fi putut să fie,
Pentru ce nu eram eu atunci și ceea ce sunt acum,
Pentru ce el și
Pentru ce sufletfrumos are
Pentru că a apărut prea devreme..și a plecat și mai devreme.
Pentru că am simțit că vreau să-l păstrez o viață.
Pentru că există.
Pentru că a fost.
Pentru ce am fost.
Pentru că acum știu să iubesc și
Într-o zi o să știu și pe cine.

joi, 18 august 2016

Ce e iubirea când o simți doar tu? ( #pentruochiiăia)

Obișnuiam să cred că un om te poate învăța să iubești doar iubindu-te, 
și că iubirea nu-i adevărată decât dacă e reciprocă. Că iubirea nu-i iubire decât dacă celălalt simte la fel.
Acum știu că uneori cea mai bună lecție..e absența. 
Cert e că aveam două opțiuni: să te urăsc pentru că tu nu iubeai, sau să te iubesc mai tare. Și cumva, ochii ăia m-au învățat să iubesc, mai presus de toate. 
Fără să aștept ceva în schimb. 
Să iubesc și atât. Fără condiții. 
Fără "Eu te iubesc dacă.. dacă tu mă iubești; dacă tu îmi oferi ceea ce vreau." Culmea, te-am vrut pe tine, și nu te mai am. Te iubeam pentru ceea ce erai tu. Atât de simplu. 
Și zâmbetul ăla..mi-am dat seama că aș face orice să te văd fericit. Că dacă să plec eu ar însemna să porți tu zâmbetul ăla, 
mereu, 
n-aș ezita nici măcar o secundă.
Așa că am plecat.
Așa că ce e iubirea când o simți doar tu?
E dor. 



Pe oamenii pe care i-ai iubit nu-i uiți, 
iar de cei pe care nu i-ai iubit abia dacă-ți mai amintesti. 
Poate că ți-a spus că te urăște, 
poate că nu ți-a dat de înțeles că vrea să rămâi, 
dar poate că a făcut-o pentru că îi era frică că n-ar fi primit același răspuns 
și pentru că știa că vei pleca oricum, 
dar crede-mă, 
niciun om care te-a iubit nu-ți vrea răul, 
chiar dacă i-ai rupt inima-n două 
atunci când ai plecat. 

Few words story #8.

Sunt oameni pe care iubindu-i, ajungi să uiți de tine. Să te pierzi.
 Și sunt oameni care, iubindu-te, te fac să-ți aduci aminte de tine, 
să te regăsești. 
Culmea, mie îmi place să mă pierd. 
E.
#fewwordsstory

duminică, 14 august 2016

O să înțelegi într-o zi că unii oameni iubesc atât cât să accepte orice, chiar dacă orice
 înseamnă jumătăți de măsură. Și rămân. Sau se întorc.
Și mai sunt oameni care, tocmai pentru că iubesc prea mult, n-o să se mulțumească să te iubească pe jumătate. Ei pleacă. Și-ai mai vrea să se întoarcă.



                                                                        #14A

Cu tine vreau să fie ultimul meu început.

Fii tu ultimul meu început și hai să-i lăsăm pe alții să caute sfârșituri de poveste.

De lecții și de amintiri am tot avut parte. Tu învață-mă să te păstrez.
Tu învață-mă că nu orice final e trist și că alături de omul tău finalurile nu există. Fii tu omul meu.
Tu arată-mi că lupta de-abia acum începe și că orice ar fi, suntem doi.
Arată-mi tu că să-ți pui încrederea într-un om și să nu te alegi cu o dezamăgire ar trebui să fie rutină, și dacă nu se poate, atunci fii tu excepția. 
Lasă-mă să fiu mândră că dintre toate, te am eu, și că dintre toți, te-am ales pe tine.
Arată-mi tu că nu toți oamenii pleacă fără motiv și că nu toți se întorc cu scuze după ce tu le-ai oferit sentimente și tot ce-au avut ei de oferit a fost indiferență.Că sunt oameni are rămân chiar și atunci când simți că nu-i mai meriți.
Tu să-mi arăți că nu trebuia să ajung să-i admir pe cei ce-și scot oameni din suflet de parcă nici n-au fost acolo. Fă-mă tu să nu-mi pară rău că te am în suflet, dă-mi tu motive să te păstrez acolo.

Dezvață-mă tu de tot ce-am învățat rău despre oameni până acum. Învață-mă tu că sunt suflete frumoase și că dintre toate, eu îl am pe cel mai frumos. Te am pe tine.

Cu drag, din prezent.

Am alergat după oameni până am ajuns să nu mai știu să mă întorc la mine și am pierdut nopți căutând răspunsuri la întrebările pe care aceiași oameni le-au lăsat în urmă. 
Până l-am întâlnit pe el. Până mi-am dat seama că prezentul, momentul de acum, era cel mai frumos viitor la care aș fi putut să sper atunci, doar că atunci eram prea ocupată cu trecutul și umbrele lui.

Am rămas atât de mult în trecut încât mi-a fost fericire, amintire ...și casă.
Acum e doar trecut.


Acum știi că tot ce îți doreai era el, chiar dinainte să-i cunoști numele. Iar acum că v-ați întâlnit, tot ce mai vrei e să-l cunoști cu bune și cu rele și să-l iubești la fel de mult pentru amândouă. Să-l faci să înțeleagă că tu n-o să pleci cum au făcut-o altele în trecut pentru că tu nu vrei să-i fii trecut.

miercuri, 3 august 2016

Dacă e iubire, te rupe în bucățele. 
E haos. În minte, în viață. E sentimentul ăla care te ține treaz la 3 dimineața, când te tot întrebi cine erai tu înainte de asta. Cine erai tu înainte să apară Ea. Dar mai contează asta când tu simți că ești exact acolo unde ți-ai dorit mereu să fii deși n-ai știut niciodată exact spre ce te îndrepți? 
E liniște. În același timp. Atunci când nu te temi de nimic deși ai toate motivele să te temi. Dar iubești, și asta îți dă curaj.
Și n-ai crezut pe nimeni capabil de asta, dar simți că ea iubește fiecare parte din tine și mai mult, te iubește cu totul, și vrei să fii tu tot ce are ea nevoie.  
                         @emaaaaa.m

joi, 23 iunie 2016

Few words story #7.

And right now
I'm not sure what's more beautiful:
To have someone be your "first" everything,
Or that someone to be your "last" everything.
E.
#fewwordsstory

miercuri, 22 iunie 2016

Când "prea târziu" devine rutină, tu ești pe cale să devii alt om.

Sunt oameni pe care ai fi dispus să-i aștepți o viață întreagă, numai să-ți promită că într-o zi se vor întoarce. Dar atunci când vine acea zi, nu mai are cine să-i primească cu brațele deschise, pentru că tu nu mai ești același om pe care l-au lăsat în urmă. Timpul trece, iar cine a zis că în iubire întârzierile nu se plătesc, nu a așteptat niciodată. Întârzierile rănesc, absența e fatală. 
Sunt așteptări care dor atât de tare încât atunci când ei se întorc, singurul lucru pe care mai ai puterea să-l faci e să te ridici și să pleci. Sunt oameni care se întorc atunci când au înțeles că așteptările dor, dar atunci când o fac, tu nu mai ești acolo să le dai dreptate. 

Sunt cuvinte pe care ai fi dat orice să le auzi din gura unor oameni care au preferat să tacă, iar când într-un final ei hotărăsc să renunțe la tăcere, îți dai seama că tu renunțaseși de mult să mai aștepți să le auzi. 

Există oameni pe care i-ai iubit atât de mult încât acum nici măcar nu-i mai poți privi în ochi. Se spune că sunt două tipuri de oameni care nu se pot uita în ochii tăi: cei care încearcă să ascundă o minciună și cei care încearcă să ascundă o iubire. Tu nici nu mai știi care e motivul: te-ai mințit pe tine însuți cu atâta înverșunare  că nu mai simți nimic încât ai început să-ți crezi propriile minciuni, și te-ai pierdut în dovezi de iubire până când ai înțeles că decât să dovedești, mai bine ascunzi. 

Sunt oameni de care trebuie să te rupi, tocmai pentru că ai ajuns să fii prea legat de ei. Oameni pe care îi scoți din suflet tocmai pentru că ți-l ocupau în totalitate, iar tu nu aveai nici măcar cheie pentru al lor. Oameni la care renunți, tocmai pentru că ai vrea să-i ții lângă tine. 

Sunt păreri de rău care nu-și mai au rostul atunci când vin prea târziu, așa că se transformă în regrete. Iar regretele se transformă în lecții, dar tu nu de lecții aveai nevoie. Sunt păreri de rău care aduc mai mult a minciună, așa că preferi să nu le primești.

Există momente pe care le pierzi definitiv odată ce trec, iar de obicei, "mai târziu" devine "prea târziu".
Iar când "prea târziu" devine rutină, tu devii omul care nu mai așteaptă ceea ce n-o să se întoarcă , pentru că ai înțeles că așteptându-i pe ei, te lași așteptat acolo unde e locul tău. Iar acolo vei ajunge exact la timp. 

luni, 20 iunie 2016

And then...

...And then you know. You watch him play with that child and the way his smile forms and his face lightens up and he doesn't know, but that was the first time you've pictured your future next to someone. And somehow from that moment on you couldn't think about yourself 5 or 10 years from now without thinking about him next to you. Somehow from that moment on it's not just about you anymore, it's about the two of you, and the word "us" has taken a whole other sense, it's like "together" just feels like perfect when it describes how the two of you are.

And then you're just waiting for the bus and it's raining and it's cold but you know for a fact that you've never felt so warm inside, ever. And you're aware that moments like that are the ones no one ever remembers about but you do. And you remember that there were days when you had more but it felt like nothing and now it's that day when you don't have much, you have a fucking bus station and a rainy day and all the reasons to feel like this is nothing, but you have him and that's why it doesn't just feel like everything, you actually know you have everything.


And then you watch him sleep so peacefully and you know that you have everything you've ever wanted before you and it strikes you that you never knew you could love anyone that much. But you do. And you never thought that you could be this happy. But you are. Happiness is real. It's tangible. He's there. Happiness is HIM.

And then there's that day when he's sad and your heart breaks because you just can't stand seeing him like that. It's like you feel what he's feeling. It's like he's a part of you. And you just want to stop anything and anyone that could hurt him, and you just hope that it's not going to be you that you'll have to stop one day.

And then you know.

You love him.
And there's no way back.

It's as simple and as complicated as that.

sâmbătă, 18 iunie 2016

Cine e el?

El e omul care a ascultat atunci când am vorbit și a înțeles atunci când nici eu nu mă înțelegeam pe mine însămi. El a înțeles ce alții nici măcar nu s-au obosit să vadă. El m-a auzit atunci când am tăcut. Deși alții nu m-au auzit când am strigat, culmea, după ei. 
El mi-a arătat că finalurile nefericite nu sunt altceva decât șansa unor începuturi care duc spre fericire când tot ce vedeam era cum TOtuL s-a transformat în nimic. 
El m-a strâns la piept atât de tare încât a fost de ajuns ca să uit că altădată tânjeam după alte brațe care mi-au dat drumul de mult , atât de tare încât să uit cum e când doare. Atât de strâns încât am înțeles în sfârșit ce liniște e atunci când să fiu în brațele lui înseamnă să fiu centrul universului lui. Și că asta e tot ce am nevoie.

E omul ăla care te găsește atunci când tu nici măcar nu știi că îl căutai. 

Care atunci când mă îndepărtez mă trage mai tare spre el pentru că știe că nu fug de noi, ci de ce a fost și îmi e teamă că ar putea să se repete. E omul ăla de care atunci când te îndepărtezi, tot ce faci e să îți dai seama că aproape de el e singurul loc unde ai vrea să fii. 
El nu mă face să-l iubesc până când doare, el iubește până tot ce doare, trece. 

El...nu mai ești tu. 


Tu ai fost atunci. El e acum. Și poate că mâine nu va mai fi, dar cine contează cel mai mult dacă nu cei de acum? Ce contează cel mai mult dacă nu prezentul?


marți, 14 iunie 2016

#Lessons for myself, #letters to my little one.

"Remember when I said that I'll love you and only you forever? Well I lied, because when we get a mini you I might fall for her too." 

  1. TU meriți tot.
  2. Să știi că fericirea e, înainte de toate, o alegere. Și să alegi în fiecare zi să fii mai fericită decât ai fost ieri. 
  3.  Ai voie să suferi. Ai voie să plângi, să țipi, să simți că nu mai poți atunci când totul se năruie în jurul tău. Asta te face om. Dar nu ai voie să renunți, ci doar să te odihnești și apoi să o iei de la capăt. Asta te va face puternică.
  4. Învață să spui NU. Nu înseamnă că ești o persoană rea, ci una puternică. Învață să spui NU lucrurilor care nu te ajută să crești, oamenilor care te țin pe loc. Și orice ar fi, ai grijă ca atunci când le spui altora DA, să nu îți spui ție însuți NU. 
  5. E un lucru bun că știi ce vrei. Doar atunci nu iei tot ceea ce ți se oferă.
  6. Învață să ai răbdare atunci când e nevoie. Să nu accepți ceva doar pentru că e singura opțiune. Nimeni nu simte că are tot atunci când se mulțumește doar cu jumătați de măsură. Și ți-am mai zis, tu meriți tot.
  7. Nu ești datoare nimănui. Nu risca să te pierzi pe tine încercând să nu-i pierzi pe alții, tu doar fii un om bun, dar nu-ți pierde timpul încercând să o dovedești. Oamenii care te iubesc au un dar de a vedea binele din tine chiar și atunci când acțiunile tale arată opusul.  
  8. Nu fi de piatră. Oferă a doua șansă. Poate va veni o zi în care vei tânji și tu după ea. Dar nu fi naivă, să n-o oferi niciodată pe a treia. Daca prima dată nu ai știut ce pierzi, a doua oară știi exact ce ai de pierdut. 
  9. Să nu îți fie niciodată teamă să simți. Lumea asta are nevoie de oameni care nu se tem să fie vulnerabili, de oameni care mai pot simți ceva, de oameni care se lasă ghidați de sentimente și nu de orgolii. 
  10. Învață să faci diferența între orgoliu și demnitate. Nu lăsa orgoliul să îți controleze sentimentele. În schimb, nu-ți permite să îți pierzi demnitatea în marea de sentimente pe care le ai pentru un om. Oamenii pleacă. Tu în schimb, rămâi. Nu te compromite, ești tot ce ai. 
  11. Iubește. Iubește necondiționat. Iubește frumos. Iubește din tot sufletul. Să nu îți fie niciodată teamă că va fi prea mult. Nu va fi niciodată prea mult pentru persoana potrivită. Nu pierzi oameni dragi din prea multă iubire, ci din prea puține dovezi. 
  12. Să nu lași alături de tine decât oameni care s-ar răni pe ei dacă te-ar răni pe tine. Oameni care atunci când au ocazia să te rănească, aleg să nu o facă.
  13. Alege să alegi, nu să fii aleasă. 
  14. Păstrează-te. Nu oricine merită să te cunoască, nu oricine merită să aibă un loc în viața ta, și cu atât mai puțini oameni merită să aibă un loc în sufletul tău.
  15. Rămâi frumoasă. Oricât de rănită ai fi, să nu plătești niciodată cu aceeași monedă. Atunci când oamenii aruncă în tine cu noroi, tu ridică-te și pleacă. Atunci când tot ce știu ei să ofere e ură, tu să oferi iubire. Până la urmă, fiecare oferă ceea ce are în suflet. Iar tu să ai grijă să rămâi un suflet frumos. Tu să ai grijă ca în sufletul tău să nu fie loc de altceva în afară de iubire. 
  16. Odată ce-ai ales, să oferi tot. Nici mai mult, nici mai puțin. Doar așa nu vei avea niciodată regrete. Iar atunci când ai oferit tot și totuși nu a fost de ajuns, să nu te mai uiți în urmă.
  17. Iartă. Iartă atunci când asta îți cere inima, deși orgoliul strigă mai tare să nu o faci. Iartă-i pe ei, pentru ei, dacă merită. Iartă-i pe ei, pentru tine, chiar și atunci când ei nu mai merită. Chiar și atunci când alegi să-i lași în urmă, iartă-i înainte. 
  18. Oriunde mergi, mergi cu toată inima. Orice faci, să faci din toată inima. Și de oriunde ai pleca, lasă în urmă ceva mai frumos decât ceea ce ai găsit. Lasă amintiri frumoase pe oriunde treci. 
  19. Greșelile tale nu te definesc. Alegerile în schimb, da. În ambele cazuri, asumă-le. Nu-ți căuta scuze. Oamenii care te iubesc nu au nevoie de ele, iar de cei care nu o fac, nu ai tu nevoie. 
  20. Nu înceta să crești în fiecare zi. Reține: cu fiecare greșeală ești cu un pas mai aproape de cea mai bună versiune a ta. 
  21. Luptă. Când vine vorba despre oameni, luptă pentru ce-i al tău. Luptă pentru cel care nu te lasă sa lupți singură. Iar atunci când e vorba de visuri, luptă până când ceea ce îți dorești devine al tău. Iar apoi luptă ca să-l păstrezi.
  22. Niciun vis nu e de neatins. Nu există visuri prea mari, ci doar oameni prea mici. Nu fi unul dintre ei.
  23. Întotdeauna ești mai puternică decât crezi că ești. Trebuie doar să te porți ca atare.
  24. Învață să ai încredere în ceea ce simți. 
  25. E probabil cel mai scurt sfat, dar cel mai important dintre toate: fă doar ceea ce te face fericită. 
  26. Ce cred ei despre tine nu înseamnă nimic. Ce crezi tu despre tine înseamnă totul.
  27. Ai încredere în oameni. Nu încerc să-ți spun că n-ai să fii dezamăgită, rănită. Suntem oameni. Și rănim. Tu ești om. Și tu ai să rănești. Îți spun doar să ai încredere că, împreună, noi, oamenii, putem să învățăm să rănim mai puțin și să iubim mai mult. 
  28. Înainte să te îndrăgostești pentru prima dată, amintește-ți că prima ta poveste de dragoste ar trebui să fie între tine și sufletul tău. Fă în așa fel încât prima iubire să-ți fii tu însăți. Orice s-ar întâmpla, ai să poți să te întorci la prima ta iubire. Ai să poți să te întorci la tine.
  29. #vaurma

marți, 31 mai 2016

- Dar cum știi că el e omul tău? Cu toții vorbim despre suflete pereche dar cum îți dai seama că l-ai întâlnit?
- O simți. Atunci când în brațele lui e cel mai sigur loc din lume.
 Când ochii lui îți spun exact de ce tot ce ai avut până la el te-a adus exact unde trebuie, și de ce totul trebuia să se termine.
 Când trăiești momentul prezent, și nu vrei să te întorci în trecut, iar fără el nu ți-ai imagina viitorul. Când parcă și  "pentru totdeauna" pare de neajuns când e vorba de viitorul lui și al tău. 
De viitorul vostru. 
Atunci când toate întrebările își găsesc răspuns alături de el, atunci să știi că el e omul tău. 

sâmbătă, 28 mai 2016

Lasă-mă să te descopăr, calitate cu calitate și defect cu defect.
Lasă-mă să te admir la început, atunci când încă mai cred că ești perfect, iar mai apoi să te iubesc când îmi dau seama că nu ești, dar tu să știi că pentru mine ești cel mai bun. 
Lasă-mă să fiu acolo atunci când nu e nimeni altcineva și să te fac să mă vrei doar pe mine alături atunci când ești înconjurat de oricine altcineva. 
Și dacă uneori te voi iubi prin cuvinte, să știi că ăsta e felul meu de a te păstra în povestea mea. 
Și să știi că dacă am scris despre tine, chiar și atunci când povestea se termină și cuvintele nu-și mai au rostul..o să-mi rămâi în suflet. 
Să fii sigur că dacă am scris despre tine, atunci te-am iubit. 
Să fii sigur că atunci când o să-mi devii amintire, am să te povestesc frumos.
O să te povestesc destul de mult încât să încât să rămâi mereu parte din mine. O să te povestesc destul de puțin încât așa cum te știu eu să nu te știe nimeni. Iar acolo unde-mi ești tu în suflet, să nu ajungă nimeni. Și de-acolo să nu te scoată nimeni, nici măcar eu.
Lasă-mă să te iubesc prin cuvinte, și mai apoi să-ți demonstrez prin fapte. 
                                              @emaaaaa.m

vineri, 27 mai 2016

What I want to receive, I'll give.

You can call me foolish but I want to be in love forever.
 I don't just want to fall in love, 
I want to stay there. One love, one person
 and a thousand ways to love him.
 I want a beginning I didn't even see coming and I don't want to see an ending to it. I want someone who will break down with a single kiss all the walls I've built, someone who'll wrap me up so tight inside their love
 that I don't want to taste another kind of love, ever.
 Someone that will make me feel that I was always his, 
I just had to find him.
I want that kind of lover that makes me forget my name every time 
he looks at me, but that won't let me ever forget those eyes
 that I get lost into every single time. 
I want to get lost in him, but I want it to be that kind of lost 
that feels exactly like being found.
It want him to be my safe heaven and I want to be his.
 I want that kind of love that makes you question all the laws of the universe...and that makes you think that maybe science 
can't explain everything. 
That souls are connected long before two bodies meet.
 I want to give everything I have to a single person and still feel as a whole.
I want that person who'll understand that having a broken heart 
doesn't make you unlovable. 
That it just takes the right person to fill in the cracks with love.
We are all a little broken.
 I just want to show him that he was whole the whole time.
We are all a little damaged.
I just want to show him that to me, he's perfect.
 I want to make him my universe and not worry 
that he'll crash my whole world down when he leaves.
 Because he'll be the one that won't leave.
E.
@emaaaaa.m

miercuri, 25 mai 2016

Few words story #6.

I asked you to forgive me
when somehow
I couldn't even forgive myself. 
E.
#fewordsstory
@emaaaaa.m