Când "prea târziu" devine rutină, tu ești pe cale să devii alt om.

Sunt oameni pe care ai fi dispus să-i aștepți o viață întreagă, numai să-ți promită că într-o zi se vor întoarce. Dar atunci când vine acea zi, nu mai are cine să-i primească cu brațele deschise, pentru că tu nu mai ești același om pe care l-au lăsat în urmă. Timpul trece, iar cine a zis că în iubire întârzierile nu se plătesc, nu a așteptat niciodată. Întârzierile rănesc, absența e fatală. 
Sunt așteptări care dor atât de tare încât atunci când ei se întorc, singurul lucru pe care mai ai puterea să-l faci e să te ridici și să pleci. Sunt oameni care se întorc atunci când au înțeles că așteptările dor, dar atunci când o fac, tu nu mai ești acolo să le dai dreptate. 

Sunt cuvinte pe care ai fi dat orice să le auzi din gura unor oameni care au preferat să tacă, iar când într-un final ei hotărăsc să renunțe la tăcere, îți dai seama că tu renunțaseși de mult să mai aștepți să le auzi. 

Există oameni pe care i-ai iubit atât de mult încât acum nici măcar nu-i mai poți privi în ochi. Se spune că sunt două tipuri de oameni care nu se pot uita în ochii tăi: cei care încearcă să ascundă o minciună și cei care încearcă să ascundă o iubire. Tu nici nu mai știi care e motivul: te-ai mințit pe tine însuți cu atâta înverșunare  că nu mai simți nimic încât ai început să-ți crezi propriile minciuni, și te-ai pierdut în dovezi de iubire până când ai înțeles că decât să dovedești, mai bine ascunzi. 

Sunt oameni de care trebuie să te rupi, tocmai pentru că ai ajuns să fii prea legat de ei. Oameni pe care îi scoți din suflet tocmai pentru că ți-l ocupau în totalitate, iar tu nu aveai nici măcar cheie pentru al lor. Oameni la care renunți, tocmai pentru că ai vrea să-i ții lângă tine. 

Sunt păreri de rău care nu-și mai au rostul atunci când vin prea târziu, așa că se transformă în regrete. Iar regretele se transformă în lecții, dar tu nu de lecții aveai nevoie. Sunt păreri de rău care aduc mai mult a minciună, așa că preferi să nu le primești.

Există momente pe care le pierzi definitiv odată ce trec, iar de obicei, "mai târziu" devine "prea târziu".
Iar când "prea târziu" devine rutină, tu devii omul care nu mai așteaptă ceea ce n-o să se întoarcă , pentru că ai înțeles că așteptându-i pe ei, te lași așteptat acolo unde e locul tău. Iar acolo vei ajunge exact la timp.