Ce e iubirea când o simți doar tu? ( #pentruochiiăia)

Obișnuiam să cred că un om te poate învăța să iubești doar iubindu-te, 

și că iubirea nu-i adevărată decât dacă e reciprocă. Că iubirea nu-i iubire decât dacă celălalt simte la fel.

Acum știu că uneori cea mai bună lecție..e absența. 
Cert e că aveam două opțiuni: să te urăsc pentru că tu nu iubeai, sau să te iubesc mai tare. Și cumva, ochii ăia m-au învățat să iubesc, mai presus de toate. 

Fără să aștept ceva în schimb. 

Să iubesc și atât. Fără condiții. 

Fără "Eu te iubesc dacă.. dacă tu mă iubești; dacă tu îmi oferi ceea ce vreau." Culmea, te-am vrut pe tine, și nu te mai am. Te iubeam pentru ceea ce erai tu. Atât de simplu. 

Și zâmbetul ăla..mi-am dat seama că aș face orice să te văd fericit. Că dacă să plec eu ar însemna să porți tu zâmbetul ăla, 

mereu, 

n-aș ezita nici măcar o secundă.

Așa că am plecat.

Așa că ce e iubirea când o simți doar tu?

E dor.