vineri, 10 martie 2017

Hurt an artist 
and you'll see
masterpieces 
of what
you have done.
He'll make art

out of hurt.

duminică, 5 martie 2017

Dar pe voi, cine vă scrie?

Voi singuri vă scrieți povestea. Voi dați orice titlu. Și tot voi veți alege finalul.

Tu alegi dacă vrei să lași ca suspansul din relația voastră să fie cu cine te mai înșeală azi. Sau ce fel de trandafiri îți mai aduce de data asta ca să-l ierți. Albi? Roșii? Galbeni? Roșii or să tot fie ochii tăi, iar gramul ăla de gelozie din orice relație la voi s-a transformat în tone. La el indiferență pură. La tine o mie și una de întrebări și toate pentru el, dar niciun răspuns, pentru că voi nu mai gândiți de mult la unison. Niciun răspuns, zici? Le-ai primit pe toate când nu ți-a oferit niciunul. Tăcerea e cel mai asurzitor răspuns. Ar fi trebuit să asculți. Ar fi trebuit să nu uiți că dacă îți dai voie să te pierzi în el, îți dai voie să te pierzi pe tine, dar te-ai lăsat purtată de val din nou și din nou, deci să nu te mire că simți că nu mai ajungi la mal.Ți-ai petrecut atâta timp întrebându-te care e vinovatul, încât ai uitat să te întrebi dacă e cineva de condamnat. Oamenii se cunosc, se îndrăgostesc, aleg, ajung să iubească și apoi uită ce-au ales, de-asta uneori oamenii rămân. Rămân în urmă cu iubirea, rămân goluri unde cineva era tot. Iar dacă timpul nu face altceva decât să treacă și să lase totul în urmă, uneori trece și îți lasă o șansă. Să mergi înainte. Alături de alți oameni. Alături de un om doar al tău. Și dacă te-ai pierdut printr-unul, reține că cel mai important e prin cine anume te regăsești. Un om care să te surprindă cu siguranța pe care ți-o oferă și cu răspunsurile pe care le primești fără să fi pus întrebări.

Dacă nu-ți mai găsești locul în povestea de viață a unui om, nu încerca să scrii ficțiune. Să te imaginezi pe tine la brațul lui, în timp ce el a uitat să te mai ia de mână sau să-i aduci aminte că atunci când o făcea, te simțeai a lui. Că simțeai că-i aparții lui mai mult decât ți-ai aparținut ție vreodată. Ce e al tău nu uită. Și mai ales, nu te uită.

joi, 23 februarie 2017

de 23 de ori

Ești tot numai iubire.

Ești caldura în zilele reci și liniștea dintre două bătăi de inimă.
Ești un întreg izvor de cuvinte ce vindecă și descoperă același suflet cald de mii de ori. Același suflet frumos. Rar. Același ''acasă'' ce nu ține de vreun loc. 
Ești tot ce am avut nevoie si n-am meritat, dar totuși am primit.
Ești acolo cu fiecare celulă din corp și ești aici cu fiecare gând. Al meu sau al tău.
Te port cu mine, să știi.
In suflet.
Te simt in fiecare oră din zi. De 23 de ori. Și încă o dată. Puteam să spun secunde, dar tu ai să-nțelegi.


Ești cel ce citește asta acum și știu că ai să te recunoști. 
Nu-i nevoie să citești printre rânduri. Sunt toate pentru tine. 

marți, 21 februarie 2017


  All the lies you think I've told you were true. 


..."but I can't go back to you
because even though you love 
the old me,
we both know 
you will never forgive
the new me."


?

- O iubești?
- Ce înseamnă pentru tine să iubești?
- Să o am lângă mine. 
- Și când nu e lângă tine, sunteți totuși împreună?
- Suntem separați, dar ce întrebare e asta?
- Cea care aduce răspunsul la orice altă întrebare.
- Tu nu crezi că iubirea ține de prezență?
- Eu cred că iubirea nu ține cont de nimic. 
- Dar e absurd să iubești ceva ce lipsește. 
- Tocmai pentru că îți lipsește îți dai seama că iubești. 

- Nu mi-ai răspuns la întrebare.
- N-ai înțeles ce întrebare ai pus. 

vineri, 17 februarie 2017

NM

Începuturi. Frânturi de conversație. Prietenie. Un strop de gelozie. Amândoi. Doar noi. Mai mult. Nopți nedormite. Cuvinte. Povești. O poveste. A noastră. Melodii întipărite în minte. Sau doar una.  Mister. Iubire. Acasă. Liniște. Tu.
----------------------------
Tu ești mixul meu favorit.

Până la sfârșit.

All the love you gave to her, I promise you, it meant the world, it just wasn't her world to be in

Vrei să știi ceva despre mine?
Sunt altfel.
Cel puțin așa a crezut el că sunt, până când altfel a devenit opusul lui "mai bine".
Vrei să știi câți oameni pe care-i iubesc distrug oamenii până se regăsesc? Pe toți.
Sau de câtă iertare au nevoie oamenii pe care-i iubim deși ne-au făcut rău? De toată. Și de toate lecțiile cu care rămân când nu le o oferi.
De ce crezi că mai ai nevoie când ți-a luat "tot"? Când era "tot" și acum...nu mai e? Să nu îndrăznești să spui numele ei, ai nevoie doar de tine.
Ce rămâne in urmă, când tot dispare, ești tu. Tu ești tot.
Ești același suflet întreg deși spuneai că ar lua o parte din tine dacă ar pleca. Iar partea cea mai frumoasă din tine nu e ea. E tot ce ea doar a descoperit, iar tu ai creat, ai fost. Dinainte de ea.
E tot ce ai ținut ascuns până ai ajuns la ea.
Tot ce speră că o să oferi de fiecare dată  când o să vrei să nu. Să nu mai doară.

Singurul motiv pentru care ce te-a pierdut nu te mai caută e pentru că meriți mai mult.

Iar fericirea ta începe azi. Și nu cu ea. Fericirea începe cu tine.

 - Ești un suflet frumos doar atunci când ai învățat că fericirea nu merită să plătești orice preț, cu atât mai puțin prețul fericirii altcuiva. - 

Tu ai învățat asta deja. Eu mai am atâtea lecții de primit pe câtă iubire mi-ai oferit tu.