de 23 de ori

Ești tot numai iubire.

Ești caldura în zilele reci și liniștea dintre două bătăi de inimă.

Ești un întreg izvor de cuvinte ce vindecă și descoperă același suflet cald de mii de ori. Același suflet frumos. Rar. Același ''acasă'' ce nu ține de vreun loc. 

Ești tot ce am avut nevoie si n-am meritat, dar totuși am primit.

Ești acolo cu fiecare celulă din corp și ești aici cu fiecare gând. Al meu sau al tău.

Te port cu mine, să știi.

In suflet.

Te simt in fiecare oră din zi. De 23 de ori. Și încă o dată. Puteam să spun secunde, dar tu ai să-nțelegi.

Ești cel ce citește asta acum și știu că ai să te recunoști. 

Nu-i nevoie să citești printre rânduri. Sunt toate pentru tine. 

  All the lies you think I've told you were true. 

..."but I can't go back to you

because even though you love 

the old me,

we both know 

you will never forgive

the new me."

?

- O iubești?
- Ce înseamnă pentru tine să iubești?
- Să o am lângă mine. 
- Și când nu e lângă tine, sunteți totuși împreună?
- Suntem separați, dar ce întrebare e asta?
- Cea care aduce răspunsul la orice altă întrebare.
- Tu nu crezi că iubirea ține de prezență?
- Eu cred că iubirea nu ține cont de nimic. 
- Dar e absurd să iubești ceva ce lipsește. 
- Tocmai pentru că îți lipsește îți dai seama că iubești. 

- Nu mi-ai răspuns la întrebare.
- N-ai înțeles ce întrebare ai pus. 

NM

Începuturi. Frânturi de conversație. Prietenie. Un strop de gelozie. Amândoi. Doar noi. Mai mult. Nopți nedormite. Cuvinte. Povești. O poveste. A noastră. Melodii întipărite în minte. Sau doar una.  Mister. Iubire. Acasă. Liniște. Tu.

----------------------------

Tu ești mixul meu favorit.

Până la sfârșit.

All the love you gave to her, I promise you, it meant the world, it just wasn't her world to be in

Vrei să știi ceva despre mine?

Sunt altfel.

Cel puțin așa a crezut el că sunt, până când altfel a devenit opusul lui "mai bine".

Vrei să știi câți oameni pe care-i iubesc distrug oamenii până se regăsesc? Pe toți.

Sau de câtă iertare au nevoie oamenii pe care-i iubim deși ne-au făcut rău? De toată. Și de toate lecțiile cu care rămân când nu le o oferi.

De ce crezi că mai ai nevoie când ți-a luat "tot"? Când era "tot" și acum...nu mai e? Să nu îndrăznești să spui numele ei, ai nevoie doar de tine.

Ce rămâne in urmă, când tot dispare, ești tu. Tu ești tot.

Ești același suflet întreg deși spuneai că ar lua o parte din tine dacă ar pleca. Iar partea cea mai frumoasă din tine nu e ea. E tot ce ea doar a descoperit, iar tu ai creat, ai fost. Dinainte de ea.

E tot ce ai ținut ascuns până ai ajuns la ea.

Tot ce speră că o să oferi de fiecare dată  când o să vrei să nu. Să nu mai doară.

Singurul motiv pentru care ce te-a pierdut nu te mai caută e pentru că meriți mai mult.

Iar fericirea ta începe azi. Și nu cu ea. Fericirea începe cu tine.

 - Ești un suflet frumos doar atunci când ai învățat că fericirea nu merită să plătești orice preț, cu atât mai puțin prețul fericirii altcuiva. - 

Tu ai învățat asta deja. Eu mai am atâtea lecții de primit pe câtă iubire mi-ai oferit tu.

💕

Despre suflete pereche, despre regăsiri

Te respir. Te privesc atunci când deschid ochii și te văd 
atunci când îi închid. 

Și te simt când nu mă atingi. Și poți chiar să nu fii aici, tot ești cu mine. 

Dumnezeu, sau cine crezi tu că e responsabil de suflete pereche îți dă, dar doar dacă ești acolo să primești. Și uneori îți mai iei și singur. Sufletul tău pereche n-o să ajungă  la tine ca să rămână oricum l-ai trata, sufletul tău pereche ajunge la tine atunci când ești pregătit să îl tratezi așa cum trebuie. Să-l recunoști. Nici mai inainte, nici prea târziu. Sufletele pereche nu întârzie niciodată, și nici nu se grăbesc, ci ajung exact la timp. Așa că degeaba încerci tu să construiești povești de-o viață cu oameni care își au locul altundeva. Doar nu și l-au găsit încă. 
                                                    @emaaaaa.m

Și să nu crezi că n-o să fie nevoie să lupți. S-ar putea să fie cea mai mare luptă pe care ai s-o dai, cu cea mai mare miză. Dar ghici ce, de data asta nu ești singur. De data asta sunteți doi. Două ființe dintr-un singur suflet. Două jumătăți ale aceluiași întreg. Poți să-i spui cum vrei, dar există o unitate de care n-ai habar dinainte să vă regăsiți. Poate ăsta e și motivul pentru care, atunci când îți întâlnești sufletul pereche, te simți acasă. De parcă-l recunoști dintotdeauna, deși nu l-ai întâlnit de-abia acum. Poate că sufletele pereche se poartă inconștient unul pe altul până în momentul în care se întâlnesc. Iar de atunci încolo, chiar și atunci când se despart, doar temporar, se poartă unul pe altul conștient, fiecare cu un nume în minte. Numele celuilalt. 

S-ar putea să ai momente când vei simți că nu mai poți să mergi mai departe, că mai mult de atât tu n-ai cum să lupți. În astfel de momente el, sau ea, te va strânge în brațe cât să-ți amintești pentru cine lupți. Atât cât să-ți dai seama că luptele dinainte nu te-au obosit, ci te-au întărit, și că lecțiile pe care le-ai tot primit s-au strâns grămadă și că deasupra lor te ridici tu. Iar de acolo de sus, lucrurile se văd altfel: știi exact cine a rămas în trecut, de ce, și că nu se putea să fie altfel, te vezi deja în viitor, dar nu mai ești singur și nici nu te grăbești să fii acolo, ești aici, în prezent, și de mână te ține un om pe care îl porți în suflet.