sâmbătă, 5 martie 2016

Love doesn't go away. Love remains, even when they don't.


Trăim într-o lume care a uitat să mai simtă. Paradoxal, alteori simțim prea mult dar arătam prea puțin. Vrem mereu mai mult, mereu altceva, dar nu ne dăm seama cât de mult conta ceea ce aveam decât după ce am pierdut. Și atunci e prea târziu. Rănim și suntem răniți la rândul nostru, fugim de ceea ce simțim și apoi ne întrebăm de ce simțim un gol pe interior. De ce simțim un gol în loc de suflet. Ne aruncăm dintr-o relație într-alta cu o viteză uluitoare, iar între timp uităm de noi. Avem impresia că ceilalți nu ne oferă ceea ce vrem, dar de cele mai multe ori, nici măcar noi nu știm ce vrem. Așa că uneori încercăm din răsputeri să rămânem acolo unde nu ne e locul. Iar alteori ne găsim locul, dar nu suntem pregătiți, și înainte să ne dăm seama, am pregătit deja sfârșitul deși povestea de-abia a început.

Sunt oameni care îți trec prin viață dar de care nici n-o să-ți mai amintești la un moment dat.

Dar există oameni care rămân aici, chiar dacă au plecat de mult. De cele mai multe ori, oamenii care ți-au intrat adânc în suflet o să rămână acolo, chiar și atunci când nu mai fac parte din viața ta. Chiar și atunci când tu nu-ți mai ai de mult locul la ei în suflet. Și atunci tot ce poți să faci e să le dorești tot binele din lume, pentru că știi că n-o să-i poți urî vreodată, deși plecarea lor ți-a făcut rău.
Clișeele sunt cele care dor. Sentimentele, dacă au existat cu adevărat, n-o să treacă peste noapte. Iar iubirea nu dispare niciodată. Doar se tranformă. Și exact așa îți vei da seama dacă a fost iubire. Dacă peste ani, când te vei gândi la el, tot ce o să îți provoace gândul asta va fi silă, atunci să știi că nu l-ai iubit. Dacă n-o să mai simți nimic frumos când o să auzi de el, să știi că ce-ai simțit atunci n-a fost iubire. Iubirea e mereu frumoasă.

Nu trebuie să uiți, dar într-o zi vei reuși să-ți aduci aminte fără să doară. Va veni și vremea când te vei trezi în fiecare dimineață fără să-ți fie el primul gând. Și atunci îți vei da seama că la tine în suflet mai e loc și pentru alți oameni, deși uitasei de mult asta.
Iar într-o zi, omul de lângă tine va fi cea mai clară dovadă că tot ce ai avut înainte nu trebuia să meargă.
O să fii iar fericită. Uneori, fericirea e tangibilă. Uneori, acasă nu e un loc, ci o persoană de lângă care nu vrei să mai pleci. Într-o zi, ai să te simți din nou acasă.
O să ai parte de multe amintiri în viața asta, dar fă în așa fel încât omul pe care l-ai ales să rămână lângă tine să-ți amintească în fiecare clipă de ce unele persoane își au locul în trecut, și de ce el trebuie să facă parte din viitorul tău. De ce el nu trebuie să ajungă să fie doar o amintire.
                                      @letmereadyourmind.blogspot.com
                                                                                                                   E.

                                                                                                                       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu