Half of soul, half of mine

"Chiar dacă noi nu mai vorbim, în mine sufletele noastre încă îşi vorbesc 

- Îmi pare rău, nu trebuia să fie aşa.
- Ştiu, dar au ales ei şi pentru noi.
- Eu tot aici sunt, cu tine!
- Dar ei ?
- Ei…au uitat, sau or să uite cu timpul.
- Ce anume ?
- De noi…unde ne-au lăsat…unde le era fericirea.
- Pot să trăiască fără noi ? Fără suflet ?
- Da, ea s-a obişnuit să fie nefericită…şi el e nebun, a încetat să mai creadă.
…sau nu vrea să mai creadă.
- De ce eşti trist ?
- Credeam că meritau.
- Ce anume ?
- Tot. Să se găsească.
- Poate că meritau…

- Nu. "Când şi-au spus rămas bun, s-au blestemat unul pe altul, ei cred că iubirea se repetă."

- …eu sunt aici!"