Ce e iubirea când o simți doar tu? ( #pentruochiiăia)

Obișnuiam să cred că un om te poate învăța să iubești doar iubindu-te, 

și că iubirea nu-i adevărată decât dacă e reciprocă. Că iubirea nu-i iubire decât dacă celălalt simte la fel.

Acum știu că uneori cea mai bună lecție..e absența. 
Cert e că aveam două opțiuni: să te urăsc pentru că tu nu iubeai, sau să te iubesc mai tare. Și cumva, ochii ăia m-au învățat să iubesc, mai presus de toate. 

Fără să aștept ceva în schimb. 

Să iubesc și atât. Fără condiții. 

Fără "Eu te iubesc dacă.. dacă tu mă iubești; dacă tu îmi oferi ceea ce vreau." Culmea, te-am vrut pe tine, și nu te mai am. Te iubeam pentru ceea ce erai tu. Atât de simplu. 

Și zâmbetul ăla..mi-am dat seama că aș face orice să te văd fericit. Că dacă să plec eu ar însemna să porți tu zâmbetul ăla, 

mereu, 

n-aș ezita nici măcar o secundă.

Așa că am plecat.

Așa că ce e iubirea când o simți doar tu?

E dor. 

Pe oamenii pe care i-ai iubit nu-i uiți, 

iar de cei pe care nu i-ai iubit abia dacă-ți mai amintesti. 

Poate că ți-a spus că te urăște, 

poate că nu ți-a dat de înțeles că vrea să rămâi, 

dar poate că a făcut-o pentru că îi era frică că n-ar fi primit același răspuns 

și pentru că știa că vei pleca oricum, 

dar crede-mă, 

niciun om care te-a iubit nu-ți vrea răul, 

chiar dacă i-ai rupt inima-n două 

atunci când ai plecat. 

Few words story #8.

Sunt oameni pe care iubindu-i, ajungi să uiți de tine. Să te pierzi.

 Și sunt oameni care, iubindu-te, te fac să-ți aduci aminte de tine, 

să te regăsești. 

Culmea, mie îmi place să mă pierd. 

E.

#fewwordsstory

O să înțelegi într-o zi că unii oameni iubesc atât cât să accepte orice, chiar dacă orice

 înseamnă jumătăți de măsură. Și rămân. Sau se întorc.

Și mai sunt oameni care, tocmai pentru că iubesc prea mult, n-o să se mulțumească să te iubească pe jumătate. Ei pleacă. Și-ai mai vrea să se întoarcă.

                                                                        #14A

Cu tine vreau să fie ultimul meu început.

Fii tu ultimul meu început și hai să-i lăsăm pe alții să caute sfârșituri de poveste.

De lecții și de amintiri am tot avut parte. Tu învață-mă să te păstrez.

Tu învață-mă că nu orice final e trist și că alături de omul tău finalurile nu există. Fii tu omul meu.

Tu arată-mi că lupta de-abia acum începe și că orice ar fi, suntem doi.

Arată-mi tu că să-ți pui încrederea într-un om și să nu te alegi cu o dezamăgire ar trebui să fie rutină, și dacă nu se poate, atunci fii tu excepția. 

Lasă-mă să fiu mândră că dintre toate, te am eu, și că dintre toți, te-am ales pe tine.

Arată-mi tu că nu toți oamenii pleacă fără motiv și că nu toți se întorc cu scuze după ce tu le-ai oferit sentimente și tot ce-au avut ei de oferit a fost indiferență.Că sunt oameni are rămân chiar și atunci când simți că nu-i mai meriți.

Tu să-mi arăți că nu trebuia să ajung să-i admir pe cei ce-și scot oameni din suflet de parcă nici n-au fost acolo. Fă-mă tu să nu-mi pară rău că te am în suflet, dă-mi tu motive să te păstrez acolo.

Dezvață-mă tu de tot ce-am învățat rău despre oameni până acum. Învață-mă tu că sunt suflete frumoase și că dintre toate, eu îl am pe cel mai frumos. Te am pe tine.

Cu drag, din prezent.

Am alergat după oameni până am ajuns să nu mai știu să mă întorc la mine și am pierdut nopți căutând răspunsuri la întrebările pe care aceiași oameni le-au lăsat în urmă. 

Până l-am întâlnit pe el. Până mi-am dat seama că prezentul, momentul de acum, era cel mai frumos viitor la care aș fi putut să sper atunci, doar că atunci eram prea ocupată cu trecutul și umbrele lui.

Am rămas atât de mult în trecut încât mi-a fost fericire, amintire ...și casă.

Acum e doar trecut.

Acum știi că tot ce îți doreai era el, chiar dinainte să-i cunoști numele. Iar acum că v-ați întâlnit, tot ce mai vrei e să-l cunoști cu bune și cu rele și să-l iubești la fel de mult pentru amândouă. Să-l faci să înțeleagă că tu n-o să pleci cum au făcut-o altele în trecut pentru că tu nu vrei să-i fii trecut.

Dacă e iubire, te rupe în bucățele. 

E haos. În minte, în viață. E sentimentul ăla care te ține treaz la 3 dimineața, când te tot întrebi cine erai tu înainte de asta. Cine erai tu înainte să apară Ea. Dar mai contează asta când tu simți că ești exact acolo unde ți-ai dorit mereu să fii deși n-ai știut niciodată exact spre ce te îndrepți? 

E liniște. În același timp. Atunci când nu te temi de nimic deși ai toate motivele să te temi. Dar iubești, și asta îți dă curaj.

Și n-ai crezut pe nimeni capabil de asta, dar simți că ea iubește fiecare parte din tine și mai mult, te iubește cu totul, și vrei să fii tu tot ce are ea nevoie.  

                         @emaaaaa.m